SILEPTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de silepsă; propriu silepsei. Din fr. sylleptique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sylleptique. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: silepsă
SILEPSĂ ~e substantiv feminin, Construcție sintactică în care acordul cuvintelor se face după sens și nu după regulile gramaticale. Din ngr. sýllepsis, lat. syllepsis, fr. syllepse. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sýllepsis. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silențios
SILENȚIOS ~oasă ( ~oși, ~oase) adj., Care nu produce zgomot. Mașină ~oasă. [Sil. -ți-os] Din fr. silencieux, lat. silentiosus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză silencieux. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silă
SILĂ ~e substantiv feminin, Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; dezgust; repulsie; aversiune; antipatie. ◊ A-i face (sau a i se face) cuiva ~ (de ceva sau de cineva) a provoca sau a simți repulsie față de ceva sau de cineva. Cu (de-a) ~a prin constrângere; forțat. În (sau din) […]
Cum se pronunță: silabism
SILABISM substantiv neutru, lingv. Scriere în care fiecărei silabe îi corespunde un semn grafic. Din fr. syllabisme. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabisme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silabic
SILABIC ~că (~ci, ~ce), adj. 1) Care ține de silabă; propriu silabei. 2) Care constă din silabe. Scriere ~că scriere în care fiecare silabă este reprezentată printr-un semn. Versificație ~că versificație bazată pe numărul silabelor dintr-un vers. Din fr. syllabique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: silabă
SILABĂ ~e substantiv feminin, Unitate fonetică minimă a lanțului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunță printr-un singur efort expirator. ◊ ~ deschisă silabă care se termină într-o vocală. ~ închisă silabă care se termină într-o consoană. Din lat. syllaba, fr. syllable. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină syllaba. (sursa DEX […]
Cum se pronunță: silabație
SILABAȚIE ~i substantiv feminin, Descompunere a cuvântului în silabe. Din fr. syllabation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syllabation. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sihăstrie
SIHĂSTRIE ~i substantiv feminin, 1) Viață de sihastru; pustnicie; schimnicie. 2) Loc unde trăiește un sihastru. 3) fig. Loc pustiu; singurătate; pustietate. [G.-D. sihăstriei; Sil. -hăs-tri-e] Din sl. sihastirija, ngr. Isyhastírion. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sihastirija. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sihastru
SIHASTRU ~ștri substantiv masculin, 1) Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciuni; pustnic; schimnic; ascet. 2) fig. Persoană care duce un mod izolat de viață. Din ngr. isihastrís. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă isihastrís. (sursa DEX ’09)
