SINOVITĂ ~e substantiv feminin, Stare patologică constând în inflamarea membranei sinoviale, împiedicând funcționarea articulației pe care o căptușește membrana respectivă. Din fr. synovite. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synovite. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sintactic
SINTACTIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sintaxă; propriu sintaxei. Analiză ~că. Din ngr. sintaktikós, fr. syntactique, germ. sintaktisch, Syntaktik. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă sintaktikós. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sintagmatic
SINTAGMATIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sintagme; propriu sintagmelor. Din fr. syntagmatique, germ. Syntagmatisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză syntagmatique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinistrat
SINISTRAT ~tă (~ți, ~te) adj. și substantival Care a suferit pagube mari de pe urma unui incendiu sau de pe urma unei calamități naturale. [Sil. -nis-trat]. Din fr. sinistré. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinistré. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: siniliu
SINILIU ~e (~i) adj. Care este de culoarea sinelii; albastru-palid. Cer ~. Din bulg. sinilo + suf. ~iu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară sinilo. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singuratic
SINGURATIC ~că (~ci, ~ce) adj. 1) (despre ființe) Care trăiește singur; retras; solitar. 2) (despre obiecte) Care se găsește singur; solitar. Din lat. singulus + suf. ~atic. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singurătate
SINGURĂTATE ~ăți substantiv feminin, 1) Stare a celui care trăiește sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. Din lat. singulus + suf. ~ătate. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singur I
SINGUR I adv. De la sine. Poarta se deschide ~ă. Din lat. singulus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: singur II
SINGUR II ~ă (~i, ~e) adj 1) (despre persoane) Care nu este însoțit de nimeni; alături de care nu este altă persoană. 2) Care este unic; într-un singur exemplar. 3) (determinând un subiect exprimat prin pronume) Care nu presupune pe nimeni altcineva. Noi ~i. Din lat. singulus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină singulus. (sursa […]
Cum se pronunță: singularitate
SINGULARITATE substantiv feminin, rar 1) Caracter singular. 2) Manifestare care este în dezacord cu obișnuințele comune; excentricitate. Din fr. singularité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză singularité. (sursa DEX ’09)
