SIPICĂ ~ci substantiv feminin, 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, păroase, adânc crestate, și flori mărunte, de culoare albă-albăstruie, grupate în inflorescențe globuloase. 2) Plantă erbacee cu tulpina acoperită cu peri moi în partea inferioară, cu frunze penate și cu flori de culoare galben-roșcată, ce crește prin fânețe. Din sl. šipuku. Etimologie: […]
S
Cum se pronunță: sipet
SIPET ~e substantiv neutru, Cufăr de lemn cu capac boltit, uneori ornamentat și ferecat, în care se păstrează haine sau obiecte de valoare. Din turc. sepet. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă sepet. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinonimic
SINONIMIC ~că (~ci, ~ce) adj. Care ține de sinonime; propriu sinonimelor. Din fr. synonymique, germ. Synonymik, synonymisch. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synonymique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinonim
SINONIM ~ă (~i, ~e) adj. și substantival (despre cuvinte, afixe sau expresii) Care are sens identic; cu același sens. Din fr. synonyme, germ. Synonym. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză synonyme. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinologie
SINOLOGIE substantiv feminin, Știință care se ocupă cu studiul istoriei, limbii, literaturii și culturii poporului chinez. [G.-D. sinologiei]. Din fr. sinologie, germ. Sinologie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinologie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinologic
SINOLOGIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de sinologie; propriu sinologiei. Din fr. sinologigue. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinologigue. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinolog
SINOLOG ~gă (~gi, ~ge) substantiv masculin și feminin, Specialist în sinologie. Din fr. sinologue, germ. Sinologe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinologue. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinodic I
SINODIC I ~că (~ci, ~ce) adj. v. SINODAL. Din lat. synodicus, fr. synodique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină synodicus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinodic II
SINODIC II ~că (~ci, ~ce) adj. Care ține de apropierea aștrilor; propriu apropierii aștrilor. Perioadă ~că interval de timp în care are loc o rotație completă a unui corp ceresc în jurul altuia. Din lat. synodicus, fr. synodique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină synodicus. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sinistru I
SINISTRU I ~stră (~ștri, ~stre) adj., 1) Care prevestește o nenorocire sau o catastrofă; prevestitor de rău. 2) Care îngrozește; producător de groază; îngrozitor; înfricoșător; înspăimântător; înfiorător. [Sil. -nis-tru]. Din fr. sinistre, lat. sinister, ~tra. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sinistre. (sursa DEX ’09)
