S

SEMIACVATIC ~că ( ~ci, ~ce) (despre plante și animale), adj., Care trăiește parțial în apă. [Sil. -mi-ac-]. Din semi + lat. aquaticus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină aquaticus. (sursa DEX ’09)

SEMESTRU ~e substantiv neutru, 1) Perioadă de șase luni consecutive; jumătate de an. 2) Jumătate dintr-un an școlar sau universitar. [Sil. -mes-tru]. Din fr. semestre, lat. semestris. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză semestre. (sursa DEX ’09)

SEMESTRIAL ~ă (~i, ~e) 1), adj., Care ține de semestru; referitor la semestru. 2) și adverbial Care se produce în fiecare semestru; la un interval de un semestru. 3) (despre publicații periodice) Care apare în fiecare semestru. [Sil. -mes-tri-al]. Din lat. semestrialis, fr. semestriel, germ. Semestral. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină semestrialis. (sursa DEX […]

SEMEN ~i, substantiv masculin, mai ales la pl. Ființă care seamănă perfect cu altă ființă; pereche potrivită. Din lat. similare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină similare. (sursa DEX ’09)

SEDUCĂTOR I ~oare (~ori, ~oare), adj. Care seduce; în stare să seducă. Din lat seducere + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină seducere. (DEX ’09)

SEDIU ~i n. 1) Loc unde își desfășoară activitatea o organizație sau o instituție. 2) fig. Centru de conducere și de propagare a unor idei și influențe; focar. [Sil. se-diu]. Din lat. sedium, it. sedio. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sedium. (DEX ’09)

SEDIȚIOS ~oasă (~oși, ~oase) adj., livr. Care îndeamnă la sedițiune. [Sil. -ți-os]. Din fr. séditieux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séditieux. (DEX ’09)

SEDIMENTOGENEZĂ substantiv feminin, Proces natural de sedimentare în urma căruia se formează depozitele și rocile sedimentare. Din fr. sediment + geneză. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sediment. (DEX ’09)

SEDIMENTAȚIE ~i substantiv feminin, Procesul de a se sedimenta. Din fr. sédimentation. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédimentation. (DEX ’09)