S

SEDIMENTAR ~ă (~i, ~e) adj., geol. Care are caracter de sediment; care s-a format prin a se sedimenta. Rocă ~ă. Din fr. sédimentaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédimentaire. (DEX ’09)

SEDIMENT ~e substantiv neutru,1) Acumulare sub formă de straturi a unei roci, provenită din sfărâmăturile altor roci sau minerale. 2) Strat apărut în urma depunerii la fund a particulelor solide aflate în suspensie într-un lichid. Din fr. sediment, lat. sedimentum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sediment. (DEX ’09)

SEDILĂ ~e substantiv feminin, Semn diacritic în formă de virgulă, pus sub o consoană, pentru a-i modifica valoarea. [G.-D. sedilei]. Din fr. cédille. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză cédille. (DEX ’09)

SEDENTARISM substantiv neutru, 1) Stare în care se află o populație sedentară. 2) Mod de trai lipsit de mișcare; viață sedentară. Din fr. sédontaire + suf. ~ism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédontaire. (DEX ’09)

SEDENTAR ~ă (~i, ~e) 1)adj., (despre persoane) Care obișnuiește să stea mai mult timp într-un loc; care stă mai mult acasă. 2) (despre ocupații) Care se exercită fără deplasări. 3) (despre populații, popoare) Care trăiește permanent în același loc; cu trai stabil. Păsări ~e păsări care nu migrează în timpul iernii. Din fr. sédontaire, lat. […]

SEDATIV ~e substantiv neutru, și adjectival Medicament care are proprietatea de a calma durerea sau excitațiile psihice; calmant; analgezic. Din fr. sédatif. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sédatif. (DEX ’09)

SECVENȚIAL ~ă ( ~i, ~e)adj., Care ține de secvență; propriu secvenței. Din fr. séquential. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séquential. (DEX ’09)

SECVENȚĂ ~e substantiv feminin, 1) Serie de fapte care se succedă într-o anumită ordine și formează un tot unitar. 2) Serie de imagini care formează un episod cinematografic. Din fr. séquence, lat. sequentia, it. sequenza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séquence. (DEX ’09)

SECURITATE substantiv feminin,  1) Situație fără pericol; lipsă de primejdie; siguranță. 2) Organ de stat care are ca sarcină apărarea organizării politice și sociale a statului. [G.-D. securității] Din lat. securitas, ~atis, fr. sécurité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină securitas. (DEX ’09)

SECURIT ~e substantiv neutru, Sticlă cu rezistență mărită, folosită pentru parbrize și ferestre la autovehicule. Din germ. Sekurit[glass]. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sekurit[glass]. (DEX ’09)