SECURIST ~ști substantiv masculin, Persoană care își desfășoară activitatea în cadrul securității de stat. Din lat. securitas + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină securitas. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a securiza
A SECURIZA ~ez, vb. tranz. (sticlă) A trata termic în vederea obținerii securitului. Sekurit[glass] + suf. ~iza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană Sekurit[glass]. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se sedimenta
A SE SEDIMENTA pers. 3 se ~ează, vb. intranz. (despre particulele unor substanțe solide) A se depune în straturi; a forma un sediment; a se precipita; a se depozita. Din fr. sediment. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sediment. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a secera
A SECERA, secer, vb. tranz. 1) (cereale păioase, iarbă etc.) A reteza de la rădăcină (cu secera, cu cositoarea sau cu combina). ~ grâu. 2) fig. (despre moarte, epidemii, războaie etc.) A ucide în număr mare; a omorî în masă; a cosi; a decima. Din lat. sicilare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sicilare. (DEX […]
Cum se pronunță: a secătui
A SECĂTUI~iesc 1., vb. tranz. 1) A face să nu mai dispună; a slei. ~ de puteri. 2) (soluri fertile) A face să se secătuiască. 2. intranz. (despre rezerve) A dispărea complet; a seca. Din lat. siccare + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină siccare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se secătui
A SE SECĂTUI, mă ~iesc, vb. intranz. 1) (despre soluri) A deveni neroditor. 2) (despre persoane) A-și slăbi organismul, alimentându-se cu hrană puțină și lipsită de calorii. Din lat. siccare + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină siccare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: SI
si, si, substantiv masculin invariabil, 1. Treapta a șaptea din gama majoră tip; sunetul și nota corespunzătoare. Sursă: DEX ’09 etimologie: limba italiană si
Cum se pronunță: SOL
sol, sol substantiv masculin, muzică, 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Nume dat uneia dintre chei. Sursă: DEX ’09 etimologie: limba italiană limba franceză sol
Cum se pronunță: schitean
SCHITEAN, schiteni, substantive masculine, Călugăr dintr-un schit. Din sl. skitu schit + suf. ~ean. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skitu. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schiță
SCHIȚĂ, schițe, substantiv feminin, 1) Plan redus, care conține o viziune de ansamblu asupra unei lucrări; schemă. 2) Variantă inițială a unei lucrări artistice sau științifice; ciornă; concept. 3) Creație literară epică în proză, care redă o întâmplare scurtă. Din fr. esquisse. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză esquisse. (DEX ’09)
