SCHIT, schituri, substantiv neutru, 1) Mănăstire mică sau așezare de călugări, aflată într-un loc izolat. 2) Totalitate a călugărilor dintr-o asemenea așezare. Din sl. skitu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skitu. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: schismatic
SCHISMATIC, schismatică (~ci, ~ce) adj. și substantival Care a efectuat o schismă; care s-a detașat printr-o schismă. Din ngr. shismatikós, lat. schismaticus, fr. schismatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă shismatikós. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schismă
SCHISMĂ, schisme, substantiv feminin, 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei]. Din ngr. shísma, lat. schisma, fr. schism. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă shísma. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schiros
SCHIROS, schirosuri, substantiv neutru, Tumoare malignă fibroasă și tare la pipăit. Din fr. squirreux. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză squirreux. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schip
SCHIP, schipuri, substantiv neutru, Recipient de metal, care se descarcă automat și se deplasează pe role la o distanță fixă, folosit (mai ales, în mine sau în fabrici) pentru transportul unor materiale (minereuri, cărbuni etc.). Din fr., engl. skip. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză skip. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schior
SCHIOR, schioară ( ~ori, ~oare ) m. și f. Persoană care practică schiul. Echipă de ~i. [Sil. schi-or]. Din fr. skieur. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză skieur. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schingi
SCHINGI, schingiuri, substantiv neutru, înv. Suferință (morală sau fizică) insuportabilă, foarte intensă; chin; tortură. Din turc. ișkence. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă ișkence. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schimonositură
SCHIMONOSITURĂ, schimonosituri, substantiv feminin, 1) Contractare (voită sau involuntară) a mușchilor feței; schimonosire a feței; strâmbătură; grimasă. 2) Ceea ce este schimonosit. Din ngr. ashímosa + suf. ~tură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă ashímosa. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schimnicie
SCHIMNICIE, schimnicii, substantiv feminin, 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. Din sl. skiminiku + suf. ~ie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skiminiku. (DEX ’09)
Cum se pronunță: schimbător I
SCHIMBĂTOR I, schimbătoare (~ori, ~oare) adj, Care se schimbă; care se transformă mereu; variabil; instabil; nestabil. Caracter ~. Vânt ~. Vreme ~oare. Din lat excambiare + suf. ~ător. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excambiare. (DEX ’09)
