S

SCHIMBĂTOR II, schimbătoare, substantiv neutru,  Sistem tehnic sau fizico-chimic cu ajutorul căruia se pot face modificări într-un alt sistem. Schimbător de viteze – mecanism pentru schimbarea vitezei de funcționare sau de deplasare a unei mașini. Schimbător de cale – dispozitiv pentru trecerea vehiculelor de cale ferată de pe o linie pe alta. Din lat excambiare […]

SCHIMBĂCIOS, schimbăcioasă (~oși, ~oase), adj, Care se schimbă ușor; supus schimbărilor; schimbător; nestatornic. Din lat. excambiare + suf. ~ăcios. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excambiare. (DEX ’09)

SCHIMBABIL, schimbabilă (~i, ~e), adj, tehn. Care poate fi schimbat; care se pretează la substituire. Piesă schimbabilă.  Din lat. excambiare + suf. ~bil. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excambiare. (DEX ’09)

SCHIMB, schimburi, substantiv neutru, 1) Înlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau altă persoană. A face schimb. Piesă de schimb. Cu schimb pe rând. Casă de schimb – casă unde se pot schimba banii unei țări pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul în loc […]

SCHIMĂ, schime, substantiv feminin. rar 1) Mișcare a mâinii sau a capului care însoțește sau înlocuiește vorbirea; gest. 2) Contractare (voită sau involuntară) a mușchilor feței; schimonosire a feței; schimonositură; strâmbătură; grimasă. Din sl. skima, gr. schíma. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skima. (DEX ’09)

SCHILOD, schiloadă (~ozi, ~oade) adj. și substantival 1) (despre ființe) Care are o parte de corp mutilată sau deformată; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilării; ciuntit; deformat; anchilozat. Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

SCHIJĂ, schije, substantive feminin, 1) Parte mică dintr-o bombă sau dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora. 2) pop. Aliaj de fier, carbon și alte elemente (siliciu, fosfor, sulf etc.), produs, mai ales, în furnale; fontă; tuci. [G.-D. schijei] . Din pol. spiza. Etimologie: Cuvânt provenit din limba poloneză spiza. (DEX ’09)

SCHIF, schifuri, substantiv neutru, 1) Ambarcație sportivă ușoară, lungă și îngustă, cu vele, ramă sau motor, folosită la cursele de canotaj academic. 2) Probă sportivă practicată cu astfel de ambarcație. Din fr., engl. skiff. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză skiff. (DEX ’09)

SCHI, schiuri substantive neutru, 1) Obiect în formă de patină lungă din lemn, din metal sau din material plastic, folosită pentru a aluneca pe zăpadă. 2) Sport de iarnă practicat cu astfel de patine. A face schi. Din fr. ski, germ. Ski. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză ski. (DEX ’09)

SCHEUNAT, substantiv neutru,  1) v. A SCHEUNA. 2) Sunet caracteristic prelung, scos, mai ales, de câini. Din v. scheuna. Etimologie: Cuvânt provenit din v. a scheuna, formație onomatopeică. (DEX ’09)