A SE SCHIMONOSI, mă schimonosesc, vb. intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. Din ngr. ashímosa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă ashímosa. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a se schimnici
A SE SCHIMNICI, mă schimnicesc, vb. intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. Din sl. skiminiku. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skiminiku. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se schimba
A SE SCHIMBA, mă schimb, vb. intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se preschimba; a se transforma. 2) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se primeni. Din lat. excambiare Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină […]
Cum se pronunță: scăpărător
SCĂPĂRĂTOR, scăpărătoare, (~ori, ~oare) adj.și fig. Care scapără; scânteietor. Din a scăpăra + suf. ~ător. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din a scăpăra, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scăpărătoare
SCĂPĂRĂTOARE, scăpărători, substantiv feminin, care înseamnă Bucată de oțel, care, lovită de cremene, produce scântei; amnar. /a scăpăra + suf. ~ătoare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din a scăpăra, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scăpărare
SCĂPĂRARE, Scăpărări, substantiv feminin, v. 1) A SCĂPĂRA. 2) Lumină de scurtă durată, asemănătoare unei scântei. Din v. a scăpăra. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din a scăpăra, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a se schilodi
A SE SCHILODI, mă schilodesc, vb. intranz. A deveni schilod; a pierde integritatea fizică. Din schilod. Etimologie: Cuvânt provenit din schilod, cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a schița
A SCHIȚA, schițez, vb tranz. 1) (desene, tablouri, chipuri etc.) A executa în linii generale (printr-o schiță). A schița un gest – a face un gest abia zărit. A schița un zâmbet (sau un surâs) a zâmbi abia perceptibil. 2) (planuri, proiecte etc.) A elabora din timp în linii mari; a contura. Din lb. italiană […]
Cum se pronunță: a schingiui
A SCHINGIUI, schingiuesc, vb. tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. [Sil. schin-giu-i]. Din turc. ișkence + suf. ~ui. Etimologie: Cuvânt provenit din limba turcă ișkence. (DEX ’09)
Cum se pronunță: a schimonosi
A SCHIMONOSI, schimonsosesc, vb. tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. A schimonosi realitatea. A schimonosi limba. Din ngr. ashímosa. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă ashímosa. (DEX ’09)
