Cum se pronuță: scit

SCIT, sciți, substantiv masculine, ist. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană ce locuia în sec. VIII-VII î.e.n. în stepele din nordul Mării Negre. Din fr. scythe, lat. Scythane. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scythe. (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: scientolog

SCIENTOLOG, scientoloagă ( ~gi, ~ge ) substantive masculin și feminin, Specialist în scientologie. Din lb franceză scientologie, lb engleză scientology. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scientologie. (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: scientism

SCIENTISM, substantiv masculine, Concepție care absolutizează rolul științei în dezvoltarea societății. [ Sil. sci-en-]. Din fr. scietisme, it. scientismo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scietisme. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sciatică

SCIATICĂ, substantiv feminin, Stare patologică constând dintr-o afecțiune a nervului sciatic, care se manifestă prin dureri în regiunea șalelor (cu iradieri în alte părți ale corpului). [G.-D. sciaticei]. Din fr. sciatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sciatique. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sciatic

SCIATIC, sciatică (~ci, ~ce): Nerv sciatic – nerv care pleacă din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în partea de jos a corpului (în coapsă, gambă, picior). [Sil. sci-a-]. Din fr. sciatique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sciatique. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →