SĂPĂTOR I, săpătoare, substantiv neutru, care înseamnă masină de săpat. Din lat. sappare + suf. ~ător. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sappare. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: săpăligă
SĂPĂLIGĂ, săpăligi, substantiv feminin, care înseamnă Sapă mică, lunguiață (având în partea opusă a tăișului doi sau trei colți); sapă de plivit; sapă de grădină.[G.-D. sapăligii]. Din sb. sapi + suf. ~ăligă. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba sârbă sapi. (DEX ’09)
Cum se pronunță: săpat
SĂPAT, substantiv neutru, 1) v. A SĂPA, care înseamnă. 2) Timpul lucrării pământului (cu hârlețul sau sapa). /v. a săpa. Din lat. sapare. Sursa DEX 09. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sapare. (DEX ’09)
Cum se pronunță: spanac
SPANAC ~ce n. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru tulpina și frunzele cărnoase, folosite ca aliment. Din ngr. spanáki, bulg. spanak. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă spanáki. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: secator
√ Are audio SECATOR, ~oare, substantiv neutru, Foarfece mare cu cuțite scurte și brațe lungi, folosit la grădinărit. Din fr. secateurs. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secateurs. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scriitorime
SCRIITORIME, substantiv feminin, 1) Totalitate a scriitorilor; tagmă scriitoricească. 2) Mulțime de scriitori. [G.-D. scriitorimii; Sil. scri-i-]. Din lat. scribere+ suf. ~ime. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scrijea
SCRIJEA, ~ele, substantiv feminin, reg. 1) Felie foarte subțire (dintr-un aliment, dintr-o legumă, dintr-un fruct). ~ de harbuz. 2) Varză murată în foi (folosită, mai ales, pentru sarmale). Din sl. scrižali. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă scrižali. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scriitoricesc
SCRIITORICESC, ~ească (~ești) adj., Care este caracteristic pentru scriitori; propriu scriitorilor. Activitate ~ească. Din lat. scribere+ suf. ~icesc. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scriitor
SCRIITOR,~oare( ~ori, ~oare), substantiv masculin și feminin, 1) Autor de opere literare. 2) înv. Slujbaș care scria acte, petiții, scrisori. 3) înv. Secretar al domnitorului sau al unui alt demnitar de stat. [Sil. scri-i-]. Din lat. scribere+ suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scriere
SCRIERE, ~i, substantive feminin, 1) v. A SCRIE. 2) Sistem de semne grafice. ~ pictografică. 3) Mod de redare a semnelor grafice. ~ cursivă. 4) Creație spirituală fixată pe hârtie ~ literară. ~ științifică. [Sil. scri-e-]. Din lat. scribere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scribere. (DEX ’09)
