A SCRIMA,~ez, vb. intranz. A practica scrima. Din fr. escrimer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză escrimer. (DEX ’09)
S
Cum se pronunță: a scrijeli
A SCRIJELI,~esc, vb. tranz. 1) (obiecte) A tăia la suprafață cu o unealtă ascuțită. 2) (imagini) A reprezenta prin tăiere (pe suprafața unui obiect). [Var. a scrijela]. Din sl. scrižali. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă scrižali. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secară
SECARĂ substantiv feminin, 1) Plantă erbacee cerealieră cu paiul mai lung și cu spicul mai subțire și mai aspru decât la grâu. 2) Boabele acestei plante. [G.-D. secarei]. Din lat. secale. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secale. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secantă
SECANTĂ ~e, substantiv feminin, 1) Linie dreaptă care intersectează o linie curbă în două (sau mai multe) puncte. 2) mat. Funcție trigonometrică a unghiului într-un triunghi dreptunghic. Din fr. sécant, germ. Sekante. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sécant. (DEX ’09)
Cum se pronunță: secant
SECANT ~tă, (~ți, ~te), adj. (despre drepte, curbe) Care întretaie o dreaptă sau un plan. Plan ~ plan care intersectează una sau mai multe suprafețe. Din fr. secant, germ. Sekante. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secant. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sec
SEC, seacă (seci), adj. 1) Care este lipsit de apă sau de umezeală; uscat. Teren ~. Tuse seacă tuse fără expectorație. Ger ~ ger uscat, fără zăpadă. Vin ~ vin nealcoolizat. A mânca de ~ a posti. 2) și fig. Care nu are nimic în interior; gol; deșert. Nucă seacă. Cap ~ om prost. În […]
Cum se pronunță: sebum
SEBUM, substantiv neutru, Substanță grasă produsă de glandele sebacee. Din fr. sébum, lat. sebum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sébum. (DEX ’09)
Cum se pronunță: seboreic
SEBOREIC, ~că (~ci, ~ce), adj., Care ține de seboree; propriu seboreei. Din fr. séborrhéique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză séborrhéique. (DEX ’09)
Cum se pronunță: seboree
SEBOREE ~i, substantiv feminin, Boală a pielii care se manifestă prin tulburări ale funcției secretoare a glandelor sebacee. [Sil. -re-e]. Din fr. seborrhea. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză seborrhea. (DEX ’09)
Cum se pronunță: sebaceu
SEBACEU ~e (~i, ~e), adj., Glandă ~e glandă de la rădăcina părului, care secretează sebumul. [Sil. -ceu, -ce-e]. Din fr. sébacé, lat. sebaceus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sébacé. (DEX ’09)

