SPORNIC ~că (~ci, ~ce) 1) adj., Care are spor; care sporește. Muncă ~că. 2) (mai ales despre alimente) Care nu se consumă repede; care ține mult. 3) Care există din belșug; îmbelșugat; abundent. Din sl. sporinu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sporinu. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: sporit
SPORIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SPORI. 2) adj., Care este mai mare, luat în raport cu ceva normal; crescut; majorat. Cu puteri ~te. Din sl. sporu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sporu. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporifer
SPORIFER ~ă (~i, ~e) (despre plante) adj., Care conține sau produce spori. Din fr. sporifere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporifere. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporangiofor
SPORANGIOFOR ~i substantiv masculin, bot. Suport al sporangelui. Din fr. sporangiophore. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporangiophore. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sporange
SPORANGE ~i substantiv masculin, bot. Organ de înmulțire în formă de sac, în care se dezvoltă sporii unor plante inferioare. Din fr. sporange. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporange. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporadicitate
SPORADICITATE substantiv feminin, Caracter sporadic. Din fr. sporadicité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporadicité. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: sporadic
SPORADIC ~că (~ci, ~ce) adj. și adverbial Care apare, se manifestă din când în când; lipsit de continuitate; de natură neregulată; răzleț. Din fr. sporadique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sporadique. (sursa DEX ’09
Cum se pronunță: spor I
SPOR I ~uri substantiv neutru, 1) pop. Rezultat bun, obținut în urma depunerii unui efort; reușită; succes; izbândă. Cu ~ eficient. ◊ A avea ~ a obține repede și ușor rezultate frumoase. Fără ~ fără randament; încet. ~ la lucru (sau la muncă)! formulă de urare adresată celui care lucrează, care începe să lucreze sau […]
Cum se pronunță: spor II
SPOR II ~i substantiv masculin, biol. Organ microscopic reproducător la unele organisme (vegetale sau animale) inferioare, care servește la răspândirea și supraviețuirea acestora în condiții nefavorabile. Din fr. spore. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spore. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: spontaneitate
SPONTANEITATE substantiv feminin, Caracter spontan. [G.-D. spontaneității; Sil. -ne-i-] Din fr. spontaneité. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză spontaneité. (sursa DEX ’09)
