STENOGRAFIC ~că (~ci, ~ce) adj., Care ține de stenografie; propriu stenografiei. Din fr. sténographique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténographique. (sursa DEX ’09)
S
Cum se pronunță: stenograf
STENOGRAF ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Specialist în stenografie. [Sil. -no-graf]. Din fr. sténographe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténographe. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stenofag
STENOFAG ~gă (~gi, ~ge) adj. și substantival (despre ființe) Care folosește pentru nutriție un anumit fel de hrană. Din germ. stenophag. Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană stenophag. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stenodactilografie
STENODACTILOGRAFIE substantiv feminin, Stenografiere a vorbirii cuiva, urmată de dactilografierea directă a textului. [G.-D. stenodactilografiei; Sil. -lo-gra-]. Din fr. sténodactylographie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténodactylographie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stenodactilograf
STENODACTILOGRAF ~ă (~i, ~e) substantiv masculin și feminin, Specialist în stenodactilografie. [Sil. -lo-graf]. Din fr. sténodactylographe. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténodactylographe. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stenocardie
STENOCARDIE substantiv feminin, Boală de inimă care se manifestă prin accese de sufocare; anghină pectorală. Din fr. sténocardie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténocardie. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stenic
STENIC ~că (~ci, ~ce) livr. adj., Care dă putere fizică; fortificator; întăritor. Din fr. sthénique. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sthénique. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: sten
STEN ~i substantive masculine, fiz. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. Din fr. sthene. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sthene. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: stemă
STEMĂ ~e substantiv feminin, 1) Semn simbolic al unei țări sau al unui oraș (zugrăvit pe drapel, monede, ștampile etc.); herb; blazon. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau dinastii; blazon; herb. 3) înv. Podoabă pe care o purtau femeile pe cap; diademă. ◊ A fi cu ~-n frunte a se crede mai deosebit […]
Cum se pronunță: steluță
STELUȚĂ ~e substantiv feminin, (diminutiv de la stea) 1) Pată mică de culoare albă pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pastă făinoasă în formă de stele mici. 3) Fulg de zăpadă. 4) Cusătură în formă de stea. 5) Ochi de grăsime pe suprafața unor alimente lichide ferbinți. 6) Plantă erbacee cu tulpina păroasă, cu […]
