S

A STENOGRAFIA~ez, vb. tranz. (cuvântări) A înregistra prin intermediul stenografiei. [Sil. -no-gra-fi-a]. Din fr. sténographier. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sténographier.  (sursa DEX ’09)

STAZĂ ~e substantive feminin, Încetinire sau oprire a circulației sângelui sau a unei secreții interne a corpului. Din fr. stase. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stase. (sursa DEX ’09)

STAVRID ~zi substantive masculine, Pește marin răpitor de talie mică, cu gura mare, prevăzută cu numeroși dinți, având pe laturi o dungă longitudinală cu solzi ascuțiți. [Sil. sta-vrid]. Din ngr. stavrídi. Etimologie: Cuvânt provenit din limba neogreacă stavrídi. (sursa DEX ’09)

STAVILĂ ~e substantiv feminin, 1) Element de construcție care servește la închiderea sau deschiderea apei într-o lucrare hidrotehnică. 2) Element al unui stăvilar care, prin ridicare și coborâre, reglează secțiunea de curgere a apei. 3) Obiect material care împiedică libera trecere; baraj; obstacol. 4) fig. Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; piedică; obstacol; baraj; impediment; […]

STAUL ~e substantive neutru, 1) Loc îngrădit (și acoperit) pentru oi și capre; ocol. 2) Construcție specială unde se țin vitele; grajd. [Sil. sta-ul]. Din lat. stab[u]lum. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină stab[u]lum. (sursa DEX ’09)

STAȚIUNE ~i substantiv feminin, 1) Localitate cu izvoare de apă minerală și cu condiții climaterice bune pentru tratamentul diferitelor boli. 2) arheol. Loc unde se observă vestigiile unei așezări umane din epocile primitive. [G.-D. stațiunii; Sil. -ți-u]. Din fr. station, lat. statio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză station. (sursa DEX ’09)

STAȚIONAR II ~ă (~i, ~e) 1) adj., Care rămâne neschimbat câtva timp. 2) Care se menține în aceeași stare. Din fr. stationnaire, lat. stationarius Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stationnaire. (sursa DEX ’09)

STAȚIONAR I ~e substantiv neutru, 1) Instituție medicală în care sunt internați bolnavii pentru diagnosticare și tratament; spital. 2) înv. Mic vas militar care supraveghea intrarea și ieșirea din port. Din fr. stationnaire, lat. stationarius Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză stationnaire. (sursa DEX ’09)

STĂPÂNITOR II ~i înv., adj., Persoană care stăpânește, care domină. ◊ ~ de țară persoană care guverna o țară; domnitor. Din sl. stopanu + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stopanu. (sursa DEX ’09)

STĂPÂNIRE ~i substantiv feminin, 1) v. A STĂPÂNI și A SE STĂPÂNI. ◊ ~ de sine reținere de la manifestarea sentimentelor sau a pornirilor; cumpăt. 2) pop. Conducere, autoritate de stat. Din sl. stopanu. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă stopanu. (sursa DEX ’09)