U

UROLOG, -Ă, urologi, -ge, substantiv masculin și feminin: Medic specializat în urologie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (med.) nefrolog (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urologue (DEX ’09).

UROGENITAL, -Ă, urogenitali, -e, adjectiv: Care este caracteristic pentru aparatul urinar şi cel genital. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (anat.) genito-urinar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urogénital (DEX ’09).

URNĂ, urne, substantiv feminin 1. (la popoarele antice) Vas de lut sau de bronz cu diverse întrebuinţări; 2. Vas mic în care se păstrează cenuşa mortului incinerat; 3. Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă în care se introduc buletinele de vot. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urne; limba latină: urna (DEX […]

URMĂTOR, -OARE, următori, -oare, adjectiv (și substantival) 1. Care urmează după ceva sau după cineva; 2. Care este indicat în cele ce urmează. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) venitor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urma + suf. -tor (DEX ’09).

URMĂRITOR, -OARE, urmăritori, -oare, adjectiv (și substantival): Care urmăreşte pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urmări + suf. -tor (DEX ’09).

URMĂRIRE, urmăriri, substantiv feminin: Acțiunea de a urmări. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fugărire, supraveghere (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a urmări (DEX ’09).

URMĂ, urme, substantiv feminin 1. Semn lăsat de cineva sau de ceva pe o suprafaţă oarecare; 2. Punct sau stadiu final; 3. (mat.) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață; 4. (mai ales la plural) Rămășițe, vestigii; 5. Cantitate foarte mică, abia perceptibilă, din ceva. Sursa: DEX ’09, dexonline Sinonime: (fig.) pistă, întipărire, […]

URMAȘ, -Ă, urmași, -e, substantiv masculin și feminin 1. Persoană care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborâtor; 2. Copil care descinde dintr-o familie; progenitură; 3. Persoană care continuă cauza cuiva; 4. Persoană care succedă pe cineva într-un post sau într-o funcţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: coborâtor, descendent, odraslă, progenitură, scoborâtor, viță, vlăstar, […]

URMARE, urmări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a urma; 2. Fapt care rezultă dintr-o acţiune; rezultat; efect; consecinţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: continuare, succedare, frecventare, consecință (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a urma (DEX ’09).

URLUITOARE, urluitori, substantiv feminin: Maşină pentru producerea urluielii; maşină de urluit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urlui + suf. -toare (DEX ’09).