URICAR, uricari, substantiv masculin: (în Moldova şi în Muntenia medievală) Slujbaş în cancelaria domnească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uric + suf. -ar (DEX ’09).
U
Cum se pronunță: uricar
URICAR, uricare, substantiv neutru: Culegere de documente vechi, de urice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uric + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: uric II
URIC, -Ă, urici, -e, adjectiv: Acid uric = acid organic natural prezent în cantități foarte reduse în sânge și eliminat de organism prin urină. Sursa: dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urique (dexonline).
Cum se pronunță: uric
URIC, urice, substantiv neutru 1. (în Moldova medievală) Proprietate funciară feudală, care se transmitea prin moştenire; 2. Carte domnească de proprietate ereditară; carte de danie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: örök (DEX ’09).
Cum se pronunță: urechelniță II
URECHELNIȚĂ, urechelnițe, substantiv feminin 1. Plantă erbacee cu tulpina erectă, având frunze cărnoase, eliptice şi flori roz sau roşii, cultivată în scopuri decorative; 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale şi flori galbene, dispuse în umbele; urechea-iepurelui. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ureche + suf. -elniță (DEX ’09).
Cum se pronunță: urechelniță
URECHELNIȚĂ, urechelnițe, substantiv feminin 1. Miriapod nocturn veninos, de talie medie, de culoare cafenie, având antene lungi şi membrele anterioare în formă de cleşte; 2. Insectă nocturnă, de talie mică, brună, cu corpul subţire, având abdomenul terminat cu o parte cornoasă de forma unui cleşte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ureche + suf. -elniță (DEX ’09).
Cum se pronunță: urzicar
URZICAR, urzicari, substantiv masculin 1. Pasăre sedentară, de talie mică, cu penaj de culoare negrie, care îşi face cuib prin urzici; 2. Fluture mic, cu aripi brun-roşcate, cu pete negre, a cărui larvă se hrăneşte cu urzici. Sursa: DEX ’09 Sinonime: mărăcinar, fluture-roșu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: urzică + suf. -ar (DEX ’09).
Cum se pronunță: urzică
URZICĂ, urzici, substantiv feminin 1. Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dinţate, acoperite (ca şi tulpina) de peri urticanţi, folosită în industria textilă, în medicină şi ca aliment; 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii, din care se confecționează saci. Sursa: DEX ’09, dexonline Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: urdica (DEX ’09).
Cum se pronunță: urzeală
URZEALĂ, urzeli, substantiv feminin 1. Acțiunea de a urzi; 2. Totalitate a firelor întinse în lungime pe războiul de ţesut, printre care se trec transversal firele de bătătură pentru a obţine ţesătura; 3. fig. rar (despre opere de artă) Fel de aranjare a elementelor componente; compoziţie; ţesătură; 4. (fig.) Acțiune reprobabilă pusă la cale în […]
Cum se pronunță: uruioc
URUIOC, uruioace, substantiv neutru: Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. Sursa: DEX ’09 Sinonime: piedin (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: uriok, urivok (DEX ’09).
