URLUIALĂ, urluieli, substantiv feminin: Produs obţinut din cereale (mai ales din porumb) măcinate mare şi folosit ca hrană pentru animale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urlui + suf. -eală (DEX ’09).
U
Cum se pronunță: urlet
URLET, urlete, substantiv neutru 1. Sunet prelung şi răsunător (scos, mai ales, de animale); 2. (peior.) Vorbire răstită; 3. (peior.) Interpretare nearmonioasă a unei melodii. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răcnet, strigăt, țipăt, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urla + suf. -et (DEX ’09).
Cum se pronunță: urlător
URLĂTOR, -OARE, urlători, -oare, adjectiv: Care urlă; care produce urlete. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a urla + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: urlătoare
URLĂTOARE, urlători, substantiv feminin 1. Curs vijelios de apă, care curge cu zgomot printr-o albie abruptă, de pe coasta unui munte; 2. (pop.) Loc pe cursul unei ape curgătoare unde apa curge vertical de la înălţime (producând un zgomot puternic). Sursa: DEX ’09 Sinonime: cascadă, cataractă, cădere de apă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a urla […]
Cum se pronunță: urlați
URLAȚI, substantiv masculin (la plural): A se duce (sau a umbla) pe urlați = a umbla fără rost; a pleca undeva fără a-şi pune un anumit scop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a urla (DEX ’09).
Cum se pronunță: urinos
URINOS, -OASĂ, urinoși, -oase, adjectiv: Care conţine urină; cu urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urineux (DEX ’09).
Cum se pronunță: urinifer
URINIFER, -Ă, uriniferi, -e, adjectiv: Care este caracteristic pentru urină; de urină. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinifere (DEX ’09).
Cum se pronunță: urină
URINĂ, substantiv feminin: Lichid secretat de rinichi, acumulat în vezica urinară şi eliminat din organism prin uretră. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) pișat, (fam.) pipi, (fam., în limbajul copiilor) pipiloancă, pipiloi, ud (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urine; limba latină: urina (DEX ’09).
Cum se pronunță: urinar
URINAR, -Ă, urinari, -e, adjectiv: Care ţine de secreţia şi evacuarea urinei din organism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: urinal
URINAL, urinale, substantiv neutru: Vas plat de sticlă sau de plastic cu un gât, care permite bărbaţilor bolnavi să urineze, fără a se scula din pat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urinal (DEX ’09).
