URETER, uretere, substantiv neutru: (la om şi la mamifere) Canal membranos prin care se scurge urina din bazinetul renal în vezica urinară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: uretere (DEX ’09).
U
Cum se pronunță: uremie
UREMIE, uremii, substantiv feminin: Stare patologică constând în intoxicaţia generală a organismului, provocată de creşterea excesivă a cantităţii de uree din sânge. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urémie (DEX ’09).
Cum se pronunță: uremic
UREMIC, -Ă, uremici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de uremie; propriu uremiei; 2. (şi substantival) Care suferă de uremie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: urémique (DEX ’09).
Cum se pronunță: a usca
A USCA, usuc, verb: A face să se usuce; a seca; a asana. Sursa: DEX ’09 Sinonime: atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: exsucare (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se usca
A SE USCA, mă usuc, verb 1. A rămâne fără apă sau umezeală; 2. (despre vegetaţie) A-şi pierde cu totul seva (de secetă); 3. A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a se zbici, a se zvânta, (înv. și reg.) a […]
Cum se pronunță: usuc
USUC, usucuri, substantiv neutru 1. Substanţă unsuroasă albă-gălbuie, care acoperă firele de lână la oi (fiind secretată de glandele sebacee şi sudoripare); 2. Apa în care s-a spălat lâna pentru a îndepărta această substanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) suc, (prin Ban.) mustăreață, sebum (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: suc[c]us (DEX […]
Cum se pronunță: usturoiță
USTUROIȚĂ, usturoițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu miros caracteristic de usturoi, având tulpina erectă, păroasă la bază, frunze triunghiulare şi flori mici albe, utilizată în scopuri alimentare şi medicinale. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (reg.) aișor, vindecătoare, vindecuță, voinicică, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: usturoi + suf. -iță (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturoi
USTUROI, usturoi, substantiv masculin 1. Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru bulbul său secţionat în căţei (la maturitate) şi tulpina tânără cu frunze lungi, lanceolate, cu gust şi miros specific; 2. Bulb al acestei plante, bogat în substanţe nutritive şi în vitamine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ustura + suf. -oi (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturime
USTURIME, usturimi, substantiv feminin: Senzaţie dureroasă de urzicare, de înţepătură sau de arsură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: arsură, usturătură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ustura + suf. -ime (DEX ’09).
Cum se pronunță: usturătură
USTURĂTURĂ, usturături, substantiv feminin 1. Durere usturătoare; 2. Porţiune a corpului unde se simte senzaţia de usturime; 3. usturime. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a ustura + -ătură (DEX ’09).
