U

USTURĂTOR, -OARE, usturători, -oare, adjectiv 1. Care ustură; care provoacă (multă) usturime; urzicător; 2. (fig.) Care conţine aluzii răutăcioase; caustic; urzicător; muşcător; înţepător; pişcător; corosiv. Sursa: DEX ’09 Sinonime: picant, urticant, batjocoritor, epigramatic, exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, sarcastic, satiric, scump (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a ustura + suf. -ător (DEX ’09).

USTILAGINALĂ, ustilaginale, substantiv feminin 1. (la plural) Ordin de ciuperci care parazitează pe plante superioare, provocând boala numită mălură; 2. Ciupercă din acest ordin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ustilaginales (DEX ’09).

USTENSILĂ, ustensile, substantiv feminin: Obiect de uz curent (cu funcţie de sculă sau de unealtă). Sursa: DEX ’09 Sinonime: instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ustensile (DEX ’09).

USNĂ, usne, substantiv feminin 1. Margine puţin răsfrântă (la gura unei oale sau a altui vas, a unui clopot, în partea superioară a unei luntre etc.); buză; 2. Ghizdul fântânii de la nivelul solului în sus. Sursa: DEX ’09 Sinonime: buză, gură, margine, (reg.) slai (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: ustiná […]

USCĂTURĂ, uscături, substantiv feminin 1. Creangă uscată; vreasc; 2. (la plural) Fructe uscate; 3. (mai ales la plural) (rar) Mâncare uscată care se consumă rece. Sursa: DEX ’09 Sinonime: vreasc, (înv.) secătură (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) usca + suf. -ătură (DEX ’09).

USCĂTORIE, uscătorii, substantiv feminin 1. Instalaţie specială pentru uscarea unor materiale (fructe, cereale etc.); 2. Secţie (pe lângă o întreprindere) înzestrată cu o asemenea instalaţie; 3. Încăpere rezervată (şi special amenajată) pentru uscarea rufelor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (pop.) uscătoare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: uscător + suf. -ie (DEX ’09).

USCĂTOR, uscătoare, substantiv neutru: Aparat, maşină sau instalaţie pentru uscare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a usca + suf. -tor (DEX ’09).

USCĂTOR, -OARE, uscători, -oare, adjectiv: Care usucă; care zvântă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a usca + suf. -tor (DEX ’09).

USCĂTOARE, uscători, substantiv feminin: uscătorie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a usca + suf. -toare (DEX ’09).

USCĂȚIV, -Ă, uscățivi, -e, adjectiv: (despre persoane) Care are corp format numai din muşchi şi din oase (fără nici un pic de grăsime). Sursa: DEX ’09 Sinonime: slab, costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogârjit, (Mold. și Transilv.) pogârjit (Sursă: […]