U

USCĂȚICĂ, uscățele, substantiv feminin 1. (mai ales la plural) Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea; 2. (la plural) Crengi subţiri şi uscate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: uscat + suf. -ică (DEX ’09).

USCĂCIUNE, uscăciuni, substantiv feminin 1. Însuşire de a fi uscat; 2. Senzaţie puternică de sete (cauzată de unele dereglări în organism); 3. Timp uscat; secetă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: secetă, ariditate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) usca + suf. -ăciune (DEX ’09).

A USTUROIA, usturoiez, verb: (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din usturoi (DEX ’09).

A USTURA, ustură, verb 1. (în construcţii cu sens pasiv) A supune unei senzaţii dureroase (prin urzicare, înţepare, arsură etc.); 2. (fiinţe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ustulare (DEX ’09).

UȘURATIC, -Ă, ușuratici, -ce, adjectiv (și adverbial): (despre persoane) Care priveşte la toate cu uşurinţă; lipsit de seriozitate; frivol. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neserios (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ușor + suf. -atic (DEX ’09).

UȘOR, adverb 1. Fără intensitate; 2. Cu vioiciune; vioi; 3. Fără efort; 4. În mod neserios; fără a acorda importanţa cuvenită. Sursa: DEX ’09 Sinonime: lesne, blând, lin, (înv. și pop.) molcomiș, puțin (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: levis (DEX ’09).

UȘOR, -OARĂ, ușori, -oare, adjectiv 1. (în opoziţie cu greu) Care are greutate mică, neînsemnată; care cântăreşte puţin; 2. (Despre alimente) Care se digeră cu ușurință, care nu cade greu la stomac; 3. Iute, sprinten, vioi; 4. (Despre urme, linii etc.) Care este (sau pare a fi) făcut printr-o apăsare slabă sau de un corp […]

UȘIER, ușieri, substantiv masculin: Om de serviciu la uşa unei instituţii; persoană care supraveghează intrarea într-un local public. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (înv.) aprod (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: ușă + suf. -ier (DEX ’09).

UȘĂ, uși, substantiv feminin 1. Deschizătură în peretele unei clădiri, la un vehicul, la mobilă etc. care face posibilă pătrunderea în interiorul lor; 2. Panou mobil prin manevrarea căruia se închide această deschizătură. Sursa: DEX ’09 Sinonime: poartă, intrare, chingă, orificiu piloric, pilor, stinghie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: ustia (DEX […]

UȘARNIC, -Ă, ușarnici, -ce, adjectiv (și substantiv): Care nu se ţine de casă; care umblă pe la case străine. Sursa: DEX ’09 Etimologie: ușă + suf. -arnic (DEX ’09).