U

U, interjecție 1. se foloseşte prelungit pentru a exprima mirare, surpriză, indignare, regret, spaimă etc.; 2. se foloseşte prelung pentru a reproduce urletul unor animale, mai ales al lupului, şuieratul trenului etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: onomatopee (DEX ’09).

A UGUI, uguie, verb: (despre porumbei şi turturele) A scoate sunete molcome, prelungi şi repetate, caracteristice speciei; a face „u-gu-gu“; a gurlui; a turui. Sursa: DEX ’09 Sinonime: a gânguri (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: onomatopee (DEX ’09).

A UDA, ud, verb 1. A face să fie ud; 2. (plante) A alimenta cu apă la rădăcină; 3. (ţinuturi, regiuni etc.) A străbate asigurând cu apă; 4. A scălda cu apele sale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: udare (DEX ’09).

A UCRAINIZA, ucrainizez, verb: A face să se ucrainizeze. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Ucraina n. pr. + suf. -iza (DEX ’09).

UMANITARISM, substantiv neutru: Tendinţă de a contribui la dezvoltarea unei societăţi umane; atitudine pătrunsă de dragoste faţă de oameni. Sursa: DEX ’09 Sinonime: umanitate (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humanitarisme (DEX ’09).

UMANIST, -Ă, umaniști, -ste, I. adjectiv 1. Care ţine de umanism; propriu umanismului; 2. umanistic; II. substantiv masculin și feminin 1. Adept al umanismului; 2. (în epoca Renaşterii) Om de ştiinţă preocupat de studierea culturii, literaturii şi limbilor clasice; 3. Persoană, pătrunsă de umanism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: humaniste (DEX […]

ULUITOR, -OARE, uluitori, -oare, adjectiv: Care uluieşte; care te face să rămâi uluit, stupefiat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: uimitor, amețitor, extraordinar (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) ului + suf. -tor (DEX ’09).

ULUIALĂ, uluieli, substantiv feminin: Stare a celui cuprins de o mare (şi neaşteptată) mirare, admiraţie, emoţie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: uimire, stupefacție, amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, perplexitate, zăpăceală (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a (se) ului + suf. -eală (DEX ’09).

UFOLOG, -Ă, ufologi, -ge, substantiv masculin și feminin: Specialist în ufologie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ufologue (DEX ’09).

UFOLOGIE, substantiv feminin: Ştiinţa care se ocupă cu studiul obiectelor zburătoare neidentificate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză: ufology (DEX ’09).