V

VULCAN, vulcani, substantiv masculin: Ridicătură în formă de munte, cu un crater în vârf, prin care erup periodic flăcări, vapori, lavă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: vulcano; limba germană: Vulkan; limba franceză: volcan (DEX ’09).

VUITOR, -OARE, vuitori, -oare, adjectiv: (rar) Care vuieşte; cu proprietatea de a vui; mugitor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vui + suf. -tor (DEX ’09).

VUIETOARE, vuietori, substantiv feminin: Arbust de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze persistente, cu flori mici şi cu fructe negre, comestibile, în formă de bobiţe. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vui + suf. -toare (DEX ’09).

VUIET, vuiete, substantiv neutru 1. Zgomot puternic şi prelung produs de diferite obiecte (la funcţionare, cădere, lovire, rupere etc.); 2. Agitaţie zgomotoasă; învălmăşeală gălăgioasă; zarvă; vâlvă; 3. (rar) Efect produs de ceva asupra cuiva; ecou; răsunet. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vui + suf. -et (DEX ’09).

VUTCAR, vutcari, substantiv masculin (înv.) 1. Lucrător specializat în producerea votcii; 2. Negustor de votcă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: votcă + suf. -ar (DEX ’09).

VOT, voturi, substantiv neutru: Opinie exprimată de cetăţeni în legătură cu promovarea unei candidaturi, cu adoptarea unei propuneri sau a unei hotărâri. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: votum; limba italiană: voto; limba franceză: vote (DEX ’09).

A VULGARIZA, vulgarizez, verb 1. (idei, cunoştinţe, descoperiri) A difuza într-o formă simplificată (pentru a face cunoscut publicului larg); a răspândi în rândul maselor largi; a populariza; 2. A interpreta în mod simplist, vulgar; a banaliza; a trivializa; 3. A face să se vulgarizeze; 4. (refl.) A deveni vulgar; a se trivializa; a se banaliza. […]

A VULCANIZA, vulcanizez, verb 1. (cauciuc brut) A trata cu sulf la temperaturi înalte pentru a obţine un produs foarte elastic; 2. (obiecte de cauciuc) A repara prin lipire. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vulcaniser (DEX ’09).

VOSTRU, VOASTRĂ, voștri, voastre, pronume posesiv: (precedat de art. al, a, ai, ale) Înlocuieşte numele obiectului posedat de persoana cărei i se adresează cineva şi de grupul din care face parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: voster (DEX ’09).

VOSTRU, VOASTRĂ, voștri, voastre, adjectiv pronominal posesiv 1. Care aparţine celor cărora li se adresează vorbitorul; 2. Care se află în anumite relaţii (de prietenie, de înrudire ş. a.) cu cei căror li se adresează vorbitorul; 3. Care este realizat de cei cu care vorbeşte vorbitorul. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: […]