V

A VINDE, vând, verb 1. (mărfuri, produse) A transmite în proprietatea unui achizitor în schimbul unei sume de bani; 2. refl. (despre mărfuri) A avea căutare; 3. refl. (despre oameni) A face compromisuri morale, în schimbul unui avantaj material. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vendere (DEX ’09).

VINARS, vinarsuri, substantiv neutru: (reg.) Băutură alcoolică tare, obţinută prin diluarea cu apă a alcoolului etilic rectificat sau prin distilarea sucurilor dulci (de fructe, de struguri ş. a.) fermentate; rachiu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + ars (DEX ’09).

VINARIȚĂ, vinarițe, substantiv feminin: Plantă erbacee cu flori albe, folosită pentru proprietăţile ei aromatice la parfumarea rufelor spălate sau pentru a da aromă unor băuturi etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf -ariţă (DEX ’09).

VINAR, vinari, substantiv masculin (pop.) 1. Lucrător specializat în fabricarea vinului; 2. Negustor de vin. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vin + suf. -ar (DEX ’09).

VIN, vinuri, substantiv neutru 1. Băutură alcoolică, obţinută prin fermentarea sucului de struguri (sau de alte fructe); 2. (la plural) Varietăţi de astfel de băutură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vinum (DEX ’09).

VILOZITATE, vilozități, substantiv feminin 1. Aspect păros de pe suprafaţa membranelor mucoase; 2. (anat.) Încreţitură pe suprafaţa anumitelor organe ale corpului (mai ales a intestinului subţire). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: villosité (DEX ’09).

VILOS, -OASĂ, viloși, -oase, adjectiv: (despre unele insecte, plante) Care are vilozităţi; cu vilozităţi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: villeux; limba latină: villosus (DEX ’09).

VILEGIATURIST, -Ă, vilegiaturiști, -ste, substantiv masculin și feminin: Persoană aflată în vilegiatură. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vilegiatură + suf. -ist (DEX ’09).

VILEGIATURĂ, vilegiaturi, substantiv feminin: Petrecere a unei perioade de timp, mai ales a vacanţelor (de vară), în afara oraşului (la ţară sau într-o staţiune balneară). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: villégiature (DEX ’09).

VILEAG, substantiv neutru: (înv., pop.) 1. Număr mare de oameni în dezordine; mulţime; gloată; 2. A da (sau a scoate) în vileag = a face cunoscut în public; a scoate la iveală; a da pe faţă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba maghiară: világ (DEX ’09).