A VOALA, voalez, verb 1. A acoperi cu un voal; 2. (fig.) A ascunde vederii; a masca; a camufla; 3. (refl.) (despre voce sau sunete) A pierde claritatea şi sonoritatea; a deveni mai puţin intens; a se atenua; a slăbi; a se estompa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voiler (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vlădică
VLĂDICĂ, vlădici, substantiv masculin (înv., pop.) 1. Persoană care domină; domnitor; 2. Episcop ortodox; arhiereu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vladyka (DEX ’09).
Cum se pronunță: vlagă
VLAGĂ, substantiv feminin 1. Cantitate mică de apă sau de vapori de apă într-un mediu; umezeală; 2. (fig.) Forţă fizică; vigoare; putere; tărie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vlaga (DEX ’09).
Cum se pronunță: vladnic
VLADNIC, -Ă, vladnici, -ce, adjectiv: (înv., reg.) Care nu se modifică sub acţiunea factorilor externi; caracterizat prin formă constantă; solid. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vladati (DEX ’09).
Cum se pronunță: a vlăgui
A VLĂGUI, vlăguiesc, verb 1. A face să se vlăguiască; 2. (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie; 3. (refl.) A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vlagă + suf. -ui (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrută
VRUTĂ, vrute, substantiv feminin: pop. rar 1. (despre persoane) Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; vrere; voinţă; voie; 2. Pe vrute = a) după plac; b) intenţionat; 3. Pe vrute, pe nevrute = vrând-nevrând; 4. Vrute şi nevrute = vorbe goale; palavre. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vrea (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrie
VRIE, vrii, substantiv feminin: Coborâre a unui avion (în pierdere de viteză), prin mişcări de rotaţie în jurul axei verticale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vrille (DEX ’09).
Cum se pronunță: vreun
VREUN, vreo, adjectiv pronominal nehotărât: Indiferent care; care ar fi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vere-unus (DEX ’09).
Cum se pronunță: vrere
VRERE, vreri, substantiv feminin 1. Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voinţă; voie; 2. Dorinţă de a avea sau de a realiza ceva; poftă; chef; 3. Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vrea (DEX ’09).
Cum se pronunță: vreodată
VREODATĂ, adverb: La un moment dat; cândva; odată. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vre + odată (DEX ’09).
