V

VOCAȚIE, vocații, substantiv feminin: Atracţie înnăscută (pentru o anumită activitate); dispoziţie naturală; aplicaţie; aptitudine; înclinaţie; predispoziţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocation; limba latină: vocatio, -onis (DEX ’09).

VOCATIV, vocative, substantiv neutru: Caz al declinării care conţine forma specială pe care o ia substantivul pentru a exprima o adresare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocatif; limba latină: vocativus (DEX ’09).

VOCALIZĂ, vocalize, substantiv feminin: Exerciţii de canto în care denumirile notelor se înlocuiesc cu vocale (de cele mai multe ori cu “a”). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: vocalizzo; limba franceză: vocalise (DEX ’09).

VOCALISM, substantiv neutru 1.  Sistemul vocalic al unei limbi; 2. Compartiment al foneticii care studiază vocalele. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocalisme (DEX ’09).

VOCALIC, -Ă, vocalici, -ce, adjectiv: Care ţine de vocale; propriu vocalelor. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocalique (DEX ’09).

VOCALĂ, vocale, substantiv feminin 1. Sunet al vorbirii produs prin ieşirea liberă a curentului de aer din plămâni; 2. Semn grafic ce reprezintă un astfel de sunet. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Vokal; limba italiană: vocale; limba latină: vocalis (DEX ’09).

VOCAL, -Ă, vocali, -e, adjectiv 1. Care participă la producerea vocii; 2. Care ţine de voce; propriu vocii; 3. Care este destinat pentru voce; 4. Care constă din vocalişti. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocale; limba italiană: vocale; limba latină: vocalis (DEX ’09).

VOCABULĂ, vocabule, substantiv feminin: Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere şi dotată cu sens; element al vocabularului; cuvânt. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocable; limba latină: vocabulum (DEX ’09).

VOCABULAR, vocabulare, substantiv neutru 1. Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă; lexic; 2. Totalitate a cuvintelor specifice unui anumit domeniu de activitate (ştiinţă, artă, tehnică etc.); 3. Dicţionar succint sau specializat; 4. Totalitate a cuvintelor folosite efectiv de o anumită persoană. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vocabulaire; limba latină: vocabularium; limba italiană: […]

A VOIAJA, voiajez, verb: A face un voiaj; a călători. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: voyager (DEX ’09).