VETERINAR, veterinari, substantiv masculin: Medic specializat în tratarea bolilor la animale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veterinarius, -a; limba franceză: veterinaire; limba germană: veterinär (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: veterinar I
VETERINAR, -Ă, veterinari, -re, adjectiv: Care ţine de prevenirea şi vindecarea bolilor la animale; propriu prevenirii şi vindecării bolilor la animale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veterinarius, -a; limba franceză: veterinaire; limba germană: veterinär (DEX ’09).
Cum se pronunță: veteran II
VETERAN, veterani, substantiv masculin 1. (în Roma antică) Ostaş demobilizat, care, la eliberare, obţinea anumite privilegii; 2. Ostaş bătrân, care a făcut timp îndelungat milităria, participând la lupte; vechi combatant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veteranus; limba franceză: vétéran (DEX ’09).
Cum se pronunță: veteran I
VETERAN, -Ă, veterani, -ne, substantiv masculin și feminin: Persoană în vârstă, care a desfăşurat o lungă activitate de muncă într-o instituție etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: veteranus; limba franceză: vétéran (DEX ’09).
Cum se pronunță: veșted
VEȘTED, -Ă, veștezi, -de, adjectiv 1. (despre plante) Care este fără vlagă şi frăgezime; ofilit; 2. fig. (despre persoane) Care şi-a pierdut prospeţimea fizică; ofilit; 3. fig. (despre culori) Care nu mai are aspect; deteriorat prin uzură; şters; spălăcit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vescidus (DEX ’09).
Cum se pronunță: veșnicie
VEȘNICIE, veșnicii, substantiv feminin 1. Fiinţare fără sfârşit; vecie; eternitate; 2. Caracter veşnic; 3. Perioadă de timp foarte lungă; 4. Durată care are un început, dar nu are sfârşit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: veşnic + suf. -ie (DEX ’09).
Cum se pronunță: veșnic
VEȘNIC, -Ă, veșnici, -ce, adjectiv: Care durează în veci; cu existenţă permanentă; etern. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vąţinu (DEX ’09).
Cum se pronunță: veșmânt
VEȘMÂNT, veșminte, substantiv neutru 1. Obiect de îmbrăcăminte; haină; strai; 2. (la plural) Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; îmbrăcăminte; vestimentaţie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestimentum (DEX ’09).
Cum se pronunță: veșcă
VEȘCĂ, vești, substantiv feminin (reg.) 1. Coajă de ulm sau de tei folosită la confecţionarea diferitelor obiecte (mai ales site, ciururi); 2. Obiect din astfel de coajă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă: vąţko (DEX ’09).
Cum se pronunță: veston
VESTON, vestoane, substantiv neutru 1. Piesă vestimentară bărbătească purtată peste cămaşă; haină; 2. Haină bărăbătească de uniformă, ajustată, încheiată până la gât şi fără buzunare, care se îmbracă peste cămaşă; tunică. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: veston (DEX ’09).
