VESTITOR, -OARE, vestitori, -oare, I. adjectiv: Care vesteşte ceva; care aduce o veste; II. substantiv masculin și feminin 1. Persoană autorizată cu misiunea de a aduce veşti publicului larg; 2. Persoană care vesteşte nunta, însoţind nuntaşii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a vesti + suf. -tor (DEX ’09).
V
Cum se pronunță: vestit
VESTIT, -Ă, vestiți, -te, adjectiv: Care se bucură de o anumită reputaţie; cu renume; foarte cunoscut; reputat; renumit; slăvit. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a vesti (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestimentație
VESTIMENTAȚIE, vestimentații, substantiv feminin: Totalitate de piese vestimentare care acoperă corpul omului; veşminte; îmbrăcăminte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din vestimentar (DEX ’09).
Cum se pronunță: a veșteji
A VEȘTEJI, veștejește. verb 1. A face să se veştejească; 2. fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din veşted (DEX ’09).
Cum se pronunță: a se veșteji
A SE VEȘTEJI, se veștejește. verb 1. (despre plante) A deveni veşted; a-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se ofili; 2. fig. (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din veşted (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestimentar
VESTIMENTAR, -Ă, vestimentari, -e, adjectiv: Care ţine de îmbrăcăminte; propriu îmbrăcămintei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vestimentaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestigiu
VESTIGIU, vestigii, substantiv neutru 1. Rămăşiţă din trecut, care aminteşte despre ceva dispărut demult; 2. Obiect (rămas de la o persoană iubită sau de la un om de vază) păstrat ca o amintire scumpă; relicvă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestigium; limba franceză: vestige (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestic
VESTIC, -Ă, vestici, -ce, adjectiv 1. Care ţine de vest; propriu vestului; apusean; occidental; 2. Care este situat la vest; din vest. Sursa: DEX ’09 Etimologie: vest + suf. -ic (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestibul II
VESTIBUL, vestibuluri, substantiv neutru: Prima încăpere a unei locuinţe prin care se intră direct de afară; antreu. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestibulum; limba franceză: vestibule (DEX ’09).
Cum se pronunță: vestibul I
VESTIBUL, vestibule, substantiv neutru: (anat.) Prima cavitate a urechii interne. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vestibulum; limba franceză: vestibule (DEX ’09).
