VERIFICAT, verificată (verificaţi, verificate), adjectiv. 1) v. A VERI-FICA. 2) fig. (despre persoane) Care are multă experienţă de viaţă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a verifica (DEX 09)
V
Cum se pronunță: verificabil
VERIFICABIL, verificabilă (verificabili, verificabile), adjevtiv. Care poate fi verificat. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din italiană verificable, franceză vérifiable (DEX 09)
Cum se pronunță: veridic
VERIDIC, veridică (veridici, veridice), adjectiv. Care este în concordanţă cu adevărul; conform adevă-rului; autentic; veritabil. Mărturie ~că. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din franceză veridique, latină veridicus (DEX 09)
Cum se pronunță: vergură
VERGURĂ, vergure, substantiv feminin. Fată castă; fecioară. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din latină virgula (DEX 09)
Cum se pronunță: vergea
VERGEA, vergele, substantiv feminin. (diminutiv de la vargă) 1) Fiecare dintre beţişoarele care se aşază între firele urzelii pentru a le separa.2) Fiecare dintre barele fixate în tocul unei uşi sau al unei ferestre, formând împreună un ansamblu; gratie. [Art. vergeaua; G.-D. vergelei]. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din latină virgella (DEX 09)
Cum se pronunță: vergă
VERGĂ, vergi, substantiv feminin. Stinghie care fixează pânzele unei corăbii. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din franceză vergue (DEX 09)
Cum se pronunță: veretcă
VERETCĂ, veretci, substantiv feminin. reg. 1) Ţesătură groasă de casă din cânepă sau in. 2) Învelitoare cu diferite întrebuinţări făcută din asemenea ţesătură. Sursa: DEX 09 Etimologie: Origine necunoscută
Cum se pronunță: a verifica
A VERIFICA, verific, verb tranzitiv. 1) (date, noutăţi, teze, afirmaţii) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcţiei pe care o deţine sau care i se acordă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din latină verificare, franceză vérifier (DEX 09)
Cum se pronunță: verduncă
VERDUNCĂ, verdunci, substantiv feminin. Varietate de viţă de vie, având struguri cu bobiţe de culoare verzuie. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verde + suf. ~unc (DEX 09)
Cum se pronunță: verdict
VERDICT, verdicte, substantiv neutru. 1) jur. Hotărâre a unei instanţe judecătoreşti asupra vinovăţiei acuzatului, dată pe baza deliberării juraţilor. ~ de culpabilitate. ~ de achitare. 2) fig. Hotărâre decisivă a unei autorităţi care nu admite contraziceri. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din franceză verdict (DEX 09)
