Variator, variatoare: substantiv, gen neutru. 1) (la vehicule) Dispozitiv pentru schimbarea vitezei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: variator
V
Cum se pronunță: variantă
Variantă, variante: substantiv, gen feminin. 1) Formă a unui lucru, a unui fenomen sau a unei acţiuni care variază parţial faţă de forma de bază. 2) lingv. Unitate lingvistică (cuvânt, îmbinare, pronunţie) care variază parţial faţă de normele literare. ~ stilistică. [Sil. -ri-an-]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: variante
Cum se pronunță: variabilitate
Variabilitate, variabilități: substantiv, gen feminin. 1) Caracter variabil. ~atea gusturilor. ~atea unei funcţii. 2) biol. Proprietate a organismelor vii de a-şi modifica caracteristicile morfologice sau fiziologice sub acţiunea unor factori interni sau externi. 3) lingv. Proprietate a unei unităţi lingvistice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: variabilité
Cum se pronunță: variabil
Variabil, variabilă: adjectiv. (în opoziţie cu constant) 1) Care se schimbă mereu; schimbător; instabil. Timp ~. Vânt ~.2) (despre mărimi, cantităţi) Care poate varia; cu proprietate de a avea mai multe valori (în raport cu o valoare constantă).3) Care poate avea forme de realizare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: variabilis
Cum se pronunță: varia
Varia: substantiv, gen neutru. 1) Culegere de scrieri variate.2) Rubrică într-o revistă, care include diferite materiale mici (articole, note, informaţii). [Sil. -ri-a]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: varia
Cum se pronunță: a varia
A varia, variez: verb, substantiv, gen neutru. 1. tranz. A face să capete o formă deosebită; a schimba. 2. intranz. 1) A suferi multe modificări într-un timp scurt. 2) A se realiza sub forme diverse. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: variare
Cum se pronunță: vargă
Vargă, vergi: substantiv, gen feminin. 1) Ramură lungă, subţire şi flexibilă, curăţată de ramificaţiile laterale şi de frunze; nuia; jordie. • A tremura ca ~a a tremura foarte tare ( de frig, de spaimă etc.). ~a-ciobanului plantă erbacee perenă, cu tulpină şi ramuri ghimpoase, cu flori liliach. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]
Cum se pronunță: varec
Varec: substantiv, gen masculin. 1) Alge marine de culoare galbenă, care sunt folosite drept îngrăşământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: varec
Cum se pronunță: vară
Vară, vere: substantiv, gen feminin. 1) Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătuşii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: verus
Cum se pronunță: vară
Vară, veri: substantiv, gen feminin. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. • De ~ a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Astă ~ vara trecută. De cu ~ încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o. Sursa: […]
