Vanitate, vanități: substantiv, gen feminin. 1) Atitudine de înfumurare sfidătoare şi dispreţuitoare; trufie; infatuitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vanitas, ~atis
V
Cum se pronunță: vanilină
Vanilină: substantiv, gen feminin. 1) Substanţă cu miros plăcut, extrasă din fructele de vanilie sau preparată pe cale sintetică şi folosită drept condiment în industria alimentară. [G.-D. vanilinei]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vanilline
Cum se pronunță: vanilie
Vanilie, vanilii: substantiv, gen feminin. 1) Plantă tropicală erbacee cu tulpina agăţătoare şi fructe cărnoase, aromate. 2) Fructul acestei plante. [G.-D. vaniliei; Sil. -li-e]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba italiană: vaniglia
Cum se pronunță: vanilat
Vanilat, vanilată: adjectiv. 1) Care este aromatizat cu vanilie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vanillé
Cum se pronunță: vandalism
Vandalism,vandalisme: substantiv, gen neutru. 1) Faptă de vandal; distrugere a bunurilor şi a valorilor culturale ale unui popor. 2) Comportare de vandal; barbarie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vandalisme
Cum se pronunță: vandal
Vandal, vandali: substantiv, gen masculin, adjectiv. 1) la pl. ist. Grup de triburi germanice, care, emigrând în sec. V de pe ţărmurile Mării Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoană care făcea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoană care distruge fără cruţare valorile culturale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt […]
Cum se pronunță: vandabil
Vandabil, vandabilă: adjectiv. 1.(despre mărfuri, lucruri) Care poate fi vândut; bun pentru vânzare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vandable
Cum se pronunță: vană
Vană, vane: substantiv, gen feminin. 1) Vas special (adânc şi lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulaţia apei. [G.-D. vanei]. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: Wanne
Cum se pronunță: vanadiu
vanadiu: substantiv, gen neutru. Metal alb de culoare albă-argintie, folosit la fabricarea oţelurilor de calitate superioară. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vanadium
Cum se pronunță: van
Van, vană: adjectiv. 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. • În ~ fără rost; în zadar; degeaba.2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranţe ~e. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vanus
