Vara: adjectiv. 1) În timpul verii. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vera
V
Cum se pronunță: var
Var, varuri: substantiv, gen neutru. 1) Material de construcţie obţinut prin arderea calcarului. • ~ stins produs obţinut prin tratarea varului cu apă. Lapte de ~ soluţie de apă şi var stins folosită în special pentru văruitul pereţilor caselor. Alb ca ~ul se spune pentru a sublinia culoarea al. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit […]
Cum se pronunță: vaporos
Vaporos, vaporoasă: adjectiv. 1) Care este foarte subţire şi străveziu; asemănător cu vaporii; fin. Ţesătură ~oasă. 2) Care nu are contururi distincte; răspândit în toate părţile; difuz. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vaporosus
Cum se pronunță: vaporizator
Vaporizator, vaporizatoare: substantiv, gen neutru. 1) Aparat cu ajutorul căruia se vaporizează o soluţie în scopul concentrării sau distilării ei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaporisateur
Cum se pronunță: a se vaporiza
A se vaporiza, vaporizez: verb reflexiv. 1) (despre lichide) A se transforma în vapori; a trece din stare lichidă în stare gazoasă; a se evapora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaporiser
Cum se pronunță: a vaporiza
A vaporiza, vaporizez: verb. 1) (substanţe lichide) A face să se vaporizeze; a evapora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaporiser
Cum se pronunță: vapori
Vapori: substantiv, gen masculin. 1) pl. Substanţă care se află în stare gazoasă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vapor
Cum se pronunță: vaporean
Vaporean, vaporuni: substantiv, gen masculin. 1) Persoană care face parte din echipajul unei nave comerciale. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vapor
Cum se pronunță: vapor
Vapor, vapoare: substantiv, gen neutru. 1) Navă propulsată de un motor, care efectuează transportul maritim. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: vapor
Cum se pronunță: vanitos
Vanitos, vanitoasă: adjectiv. 1) şi substantival Care este plin de vanitate; orgolios; trufaş; infatuat. 2) (despre mani-festări ale oamenilor) Care denotă vanitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: vaniteux
