vârî, vâr, verb tranzitiv. 1) (obiecte) A face să intre înăuntru; a băga; a introduce. • A-i ~ cuiva (ceva) pe gât a forţa pe cineva să facă ceva contra voinţei sale. A-i ~ cuiva (ceva) în cap a) a face pe cineva să înţeleagă bine ceva; b) a-i insufla cuiva ceva Sursa: DEX 09 Etimologie: […]
V
Cum se pronunță: veioză
VEIOZĂ, veioze, substantiv feminin. Lampă mică de noapte cu abajur. [G.-D. veiozei; Sil. ve-io-] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din franceză veilleuse. (DEX 09)
Cum se pronunță: vehicul
VEHICUL, vehicule. substantiv neutru. 1) Mijloc de transport, care se deplasează pe o cale de comunicaţie. 2) fig. Cale sau mijloc de transmitere sau de propagare a ceva. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din franceză véhicule, latină vehiculum (DEX 09)
Cum se pronunță: a se vârteji
A SE VÂRTEJI, mă vârtejesc, verb intranzitiv. Verbul A SE ÎNVÂRTEJI. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din vârtej (DEX 09)
Cum se pronunță: vehement
VEHEMENT, vehementă (~ţi, ~te), adectiv. (despre persoane şi manifestările lor) Care manifestă vehemenţă; plin de vehemenţă. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din latină vehemens, ~tis, franceză véhément (DEX 09)
Cum se pronunță: veghetor
VEGHETOR, veghetoare, (~ori, ~oare), adjectiv și substantiv. Care veghează; care stă de veghe. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din verbul a veghea + suf. ~ător (DEX 09)
Cum se pronunță: veghe
VEGHE, substantiv feminin. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; trezie. 2) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; strajă; pază; gardă. • A sta de ~ a păzi. [Art. veghea; G.-D. veghii] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din v. a veghea (DEX 09)
Cum se pronunță: vegetativ
VEGETATIV, vegetativă (~i, ~e), adjectiv. 1) Care ţine de organele plantei; propriu organelor plantei. • Înmulţire ~ă înmulţire fără seminţe (prin bulbi, butaşi, rizomi etc.). Hibridare ~ă hibridare prin unirea unor organe de la două plante. 2) Care ţine de activitatea fiziologică involuntară; Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din fr. végétatif, germ. vegetativ (DEX 09)
Cum se pronunță: vegetație
VEGETAŢIE, vegetație, substantiv feminin. 1) Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau înt-o anumită regiune a lui. ~ tropicală. 2) Dezvoltarea, viaţa plantelor. 3) med. Excrescenţă patologică cărnoasă pe suprafaţa unei mucoase; polip. ~ nazală. [G.- D. vegetaţiei; Sil. -ţi-e] Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din fr. végétation, lat. vegetatio, ~onis (DEX 09)
Cum se pronunță: vegetarianism
VEGETARIANISM, substantiv neutru. Sistem alimentar alcătuit exclusiv din produse vegetale şi din lactate. Sursa: DEX 09 Etimologie: Cuvânt provenit din germ. Vegetarianismus (DEX 09)
