Mercur substantiv neutru și nume propriu -Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare 2.
1. Element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obișnuită, foarte dens și mobil, întrebuințat în tehnică la construirea unor aparate (termometre, barometre etc.) și în medicină sub formă de săruri etc. 3. Zeul comerțului, al elocvenței și al hoților:DEX ’09
Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare, înconjurându-l o dată la fiecare 88 de zile pământene. Luminozitatea sa variază între -2,0 și 5,5 în magnitudine aparentă, dar nu este ușor de văzut fiindcă cea mai mare separare unghiulară (cea mai mare elongație) față de Soare este de doar 28,3°, însemnând că se poate vedea doar imediat după apusul Soarelui. În perioada 1974 – 1975, Mercur a fost studiată cu ajutorul sondei Mariner 10, care a cartografiat doar 40 – 45 % din suprafața planetei. Începând din 2011, sonda spațială MESSENGER orbitează în jurul planetei pentru a studia compoziția chimică, geologia și câmpul magnetic.
În baza datelor furnizate de MESSENGER, Paul K. Byrne și Christian Klimczak (Carnegie Institution for Science – Washington) au realizat o hartă detaliată care arată că Mercur s-a contractat substanțial pe măsură ce s-a răcit. Conform cercetătorilor, Mercur și-a micșorat raza cu până la 7 km, față de maxim 1 – 2 km cum se credea până acum, în prezent planeta având o rază de 2440 km.
Fizic, planeta Mercur este similară în aparență cu Luna, fiind împânzită de cratere. Ea nu are sateliți naturali și nici o atmosferă mai densă. Planeta are un nucleu mare de fier care generează un câmp magnetic de circa 100 de ori mai slab decât cel al Pământului. Temperatura la suprafața planetei Mercur variază de la aproximativ 90 K până la 700 K, punctul subsolar fiind cel mai fierbinte și fundul craterelor de lângă poli fiind punctele cele mai reci.
Observații înregistrate ale planetei Mercur datează din vremea sumerienilor, în al treilea mileniu înaintea erei noastre. Romanii au numit planeta după zeul mesager Mercur (în Grecia Hermes, în Babilonia Nabu), probabil datorită mișcării aparent rapide[3] pe cerul crepuscular. Simbolul astronomic pentru Mercur este o versiune stilizată a capului zeului având o pălărie cu aripi, pe un caduceu, un antic simbol astrologic. Înainte de secolul 5 î.Hr. astronomii greci credeau că planeta e formată din două obiecte separate: una vizibilă doar la răsărit și cealaltă vizibilă doar la apus. În India planeta a fost denumită Budha, dupa fiul Chandrei (al Lunii). Culturile chineză, coreană, japoneză și vietnameză fac referiri la planeta Mercur sub denumirea de „Steaua apei”, denumire bazată pe cele Cinci Elemente.
Mercur și-a lăsat numele în denumirea zilei săptămânii care urmează după marți, și anume miercuri, din sintagma latină: Mercurii dies / Mercuris dies.
Mercury is the closest planet to the Sun, completing an orbit every 88 Earth days. Its brightness ranges between -2.0 and 5.5 in apparent magnitude, but it is not easily visible because its greatest angular separation from the Sun (greatest elongation) is only 28.3°, meaning it can only be seen right after sunset or before sunrise. Between 1974 and 1975, Mercury was studied by the Mariner 10 probe, which mapped only 40-45% of its surface. Since 2011, the MESSENGER spacecraft has been orbiting Mercury to study its chemical composition, geology, and magnetic field.
Based on MESSENGER’s data, scientists Paul K. Byrne and Christian Klimczak (Carnegie Institution for Science – Washington) created a detailed map showing that Mercury has contracted significantly as it cooled. Researchers now believe that Mercury’s radius has shrunk by up to 7 km, compared to the previous estimate of 1-2 km. Currently, the planet’s radius is 2,440 km.
Physically, Mercury resembles the Moon, being covered in impact craters. It has no natural satellites and no dense atmosphere. The planet has a large iron core, generating a magnetic field about 100 times weaker than Earth’s. Surface temperatures on Mercury range from about 90 K (-183°C) to 700 K (427°C), with the hottest areas at solar noon and the coldest in deep craters near the poles.
Records of Mercury’s observations date back to the Sumerians in the third millennium BCE. The Romans named the planet after the messenger god Mercury (Greek: Hermes, Babylonian: Nabu), likely due to its fast apparent movement in the twilight sky. The astronomical symbol for Mercury is a stylized version of the god’s head with a winged hat, atop a caduceus, an ancient astrological symbol. Before the 5th century BCE, Greek astronomers believed Mercury was two separate objects—one visible only at sunrise and another only at sunset. In India, the planet was called Budha, after the Moon god Chandra’s son. Chinese, Korean, Japanese, and Vietnamese cultures refer to Mercury as the “Water Star”, based on the Five Elements philosophy.
Mercury’s name has influenced the name of Wednesday in various languages, derived from the Latin phrase “Mercurii dies” (Mercury’s day).
