PUNCTUAȚIE, punctuații, substantiv feminin – 1. Sistem de semne grafice convenționale (punct, semnul întrebării, semnul mirării, virgulă, punct și virgulă, două puncte, ghilimele, linie de dialog și de pauză, paranteze, puncte de suspensie) care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc.; mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. Sursa: DEX ’09
Etimologie:
Cuvânt provenit din limba franceză: punctuation. (DEX ’09)
