A SE SLUȚI mă ~esc, vb. intranz. 1) A deveni slut; a pierde frumusețea; a se poci; a se urâți. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se schimonosi. Din ucr sluty. Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană sluty. (sursa DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a se sluji
A SE SLUJImă ~esc, vb. intranz. A se folosi în calitate de instrument (de cineva sau de ceva); a se servi; a se folosi. Din sl. služiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă služiti. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: smochină
SMOCHINĂ ~e substantiv feminin, Fructul smochinului. Din sl. smokina. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă smokina. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: smoching
SMOCHING ~uri substantiv neutru, Haină bărbătească de ceremonie, confecționată din drap negru, foarte deschis în față și cu reverele de mătase. Din fr. smoking. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză smoking. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: smog
SMOG ~uri substantiv neutru, Ceață îmbâcsită cu substanțe gazoase și pulverulente nocive, care se formează uneori deasupra orașelor mari industriale. Din engl. smog. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză smog. (sursa DEX ’09)
Cum se pronunță: rectiliniu
RECTILINIU, -IE, rectilinii, adjectiv 1. (despre mişcări) Care se desfăşoară în linie dreaptă; în formă de linie dreaptă; 2. (despre figuri geometrice) Care este alcătuit din linii drepte. Sursa: DEX ’09 Sinonime: drept (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectiligne (DEX ’09).
Cum se pronunță: rectiliniar
RECTILINIAR, -Ă, rectiliniari, -e, adjectiv: (fiz.) Care nu produce distorsiuni ale imaginilor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: ortoscopic (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rectilinéaire (DEX ’09).
Cum se pronunță: rectificator
RECTIFICATOR, -OARE, rectificatori, -oare, I. adjectiv 1. Care rectifică; 2. Care conţine o rectificare; II. substantiv masculin și feminin: Muncitor specializat în operaţii de rectificare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: a rectifica + suf. -tor (DEX ’09).
Cum se pronunță: rectificare
RECTIFICARE, rectificări, substantiv feminin 1. v. a rectifica; 2. Notă scurtă într-o publicaţie periodică, prin care se rectifică ceva publicat anterior. Sursa: DEX ’09 Sinonime: corectare, corijare, îmbunătățire, îndreptare, remediere, retuș, retușare, (fig.) reparare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a rectifica (DEX ’09).
Cum se pronunță: recte
RECTE, adverb: Cu adevărat; anume. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină: recte (DEX ’09).
