Cum se pronunță: reconstituant

RECONSTITUANT, -Ă, reconstituanți, -te, adjectiv: (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care reconstituie forţele organismului; cu proprietatea de a reda energie corpului; remontat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: fortifiant, fortificant, întăritor, reconfortant, tonic, tonifiant (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: reconstituant (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: reconfortant

RECONFORTANT, -Ă, reconfortanți, -te, adjectiv: (despre substanţe, medicamente, factori etc.) Care reconfortează; cu proprietatea de a întări organismul; întăritor; fortifiant; tonic; tonifiant. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: réconfortant (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rățișoară

RĂȚIȘOARĂ, rățișoare, substantiv feminin (diminutiv de la rață) I. Plantă erbacee cu tulpina scurtă, cu flori mari, divers colorate, care creşte prin pajişti; II. Insectă coleopteră, lungă, de culoare brună-cenuşie, cu gura lăţită, care atacă unele culturi agricole (porumbul, ovăzul, sfecla etc.). Sursa: DEX ’09 Etimologie: raţă + suf. -işoară (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: rătez

RĂTEZ, răteze, substantiv neutru: (fam.) Închizătoare primitivă, în formă de bară, cu care se încuie poarta, uşa sau obloanele; zăvor. Sursa: DEX ’09 Sinonime: clanță, inel, ivăr, încuietoare, lanț, ochi, verigă, za, zăvor (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: retjazi; limba maghiară: retesz (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răsură

RĂSURĂ, răsuri, substantiv feminin I. 1. Specie de arbori spinoşi, cu flori roz sau albe şi cu fructe mici, roşii; trandafir sălbatic; măceş; 2. Arbore din această specie; 3. Larvă de efemeră; 4. (la plural) Dureri pe care le simte lehuza după naştere; II. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remunerarea slujbaşilor. […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: răsunet

RĂSUNET, răsunete, substantiv neutru 1. Sunet auzit la distanţă şi prelungit prin ecou; 2. (pop.) Proprietate a unor spaţii închise de a intensifica şi de a prelungi sunetele; rezonanţă; 3. (fig.) Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebită; ecou; rezonanţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: (fig.) ecou, rezonanță, (înv. fig.) sunet, vâlvă (Sursă: Sinonime 2002). […]

Vezi cum se pronunță