RESPIRARE, respirări, substantiv feminin 1. Acțiunea de a respira; 2. (fig. înv.) Mişcare uşoară de aer; suflu; adiere; boare. Sursa: DEX ’09 Sinonime: răsuflare, respirație, suflare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a respira (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: respirabil
RESPIRABIL, -Ă, respirabili, -e, adjectiv: Care poate fi respirat. Sursa: DEX ’09 Sinonime: suportabil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respirable (DEX ’09).
Cum se pronunță: resort
RESORT, resoarte, substantiv neutru 1. Domeniu sau sector de activitate; 2. Totalitate a persoanelor ce reprezintă acest domeniu. Sursa: DEX ’09 Sinonime: domeniu (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ressort; limba germană: Ressort (DEX ’09).
Cum se pronunță: resort II
RESORT, resorturi, substantiv neutru: Piesă elastică de oţel fixată între corpul unui vehicul şi osiile roţilor acestuia, care serveşte la amortizarea şocurilor; arc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ressort; limba germană: Ressort (DEX ’09).
Cum se pronunță: respingere
RESPINGERE, respingeri, substantiv feminin: Acțiunea de a respinge. Sursa: DEX ’09 Sinonime: refuzare, refuz, recuzare, repudiere, dezaprobare (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: v. a respinge (DEX ’09).
Cum se pronunță: respingător
RESPINGĂTOR, -OARE, respingători, -oare, adjectiv 1. Care respinge; 2. (fig.) Care provoacă repulsie, silă; dezgustător; repulsiv; antipatic. Sursa: DEX ’09 Sinonime: neplăcut, urât, dezgustător, antipatic, oribil (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: a respinge + suf. -ător (DEX ’09).
Cum se pronunță: respectuos
RESPECTUOS, -OASĂ, respectuoși, -oase, adjectiv 1. (despre persoane) Care exprimă respect; plin de respect; condescendent; 2. (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte respect; cu respect. Sursa: DEX ’09 Sinonime: politicos (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respectueux (DEX ’09).
Cum se pronunță: respectiv
RESPECTIV, -Ă, respectivi, -e, adjectiv (și adverbial) 1. Care se referă la persoana sau la obiectul despre care este vorba; corespunzător; 2. (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care se referă la fiecare în parte. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respectif; limba latină: respectivus (DEX ’09).
Cum se pronunță: respectabilitate
RESPECTABILITATE, substantiv feminin: Caracter respectabil; onorabilitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respectabilité (DEX ’09).
Cum se pronunță: respectabil
RESPECTABIL, -Ă, respectabili, -e, adjectiv (și substantiv) 1. Care poate fi respectat; demn de respect; stimabil; 2. (fam.) Care se impune prin dimensiuni; de mari proporţii; considerabil. Sursa: DEX ’09 Sinonime: onorabil, demn, considerabil, mare, ridicat (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respectable (DEX ’09).
