Cum se pronunță: respect

RESPECT, respecte, substantiv neutru: Sentiment sau atitudine de înaltă stimă faţă de o persoană; cinste; consideraţie; deferenţă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: apreciere, autoritate, politețe (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: respect; limba latină: respectus (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: resorbție

RESORBȚIE, resorbții, substantiv feminin: (med.) Proces de dispariţie lentă a unui produs patologic, care este absorbit de sistemul circulator sau de ţesuturile vecine. Sursa: DEX ’09 Sinonime: absorbție (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: résorption (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: resentiment

RESENTIMENT, resentimente, substantiv neutru: Ostilitate faţă de o persoană, provocată de amintirea unor neplăceri mai vechi. Sursa: DEX ’09 Sinonime: antipatie (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ressentiment (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: resciziune

RESCIZIUNE, resciziuni, substantiv feminin: (jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu esential. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: rescision; limba latină: rescissio, -onis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: resac

RESAC, resacuri, substantiv neutru 1. Întoarcere violentă a valurilor după ce se izbesc de un obstacol; 2. Val produs de acest fenomen. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: ressac (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: reputație

REPUTAȚIE, reputații, substantiv feminin 1. Opinie publică (favorabilă sau defavorabilă) pe care o manifestă publicul pentru o persoană sau pentru un lucru; faimă; 2. Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; faimă; slavă. Sursa: DEX ’09 Sinonime: celebritate, faimă, popularitate, autoritate, nume, renume (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit […]

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: repulsiv

REPULSIV, -Ă, repulsivi, -e, adjectiv: (rar) Care produce repulsie; propriu repulsiei; respingător; dezgustător. Sursa: DEX ’09 Sinonime: dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répulsif (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: repulsie

REPULSIE, repulsii, substantiv feminin 1. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de cineva sau ceva; repugnanţă; silă; antipatie; scârbă; dezgust; aversiune; 2. (fiz.) Exercitare a unei forţe de îndepărtare a unui corp (din partea altui corp). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répulsion; limba latină: repulsio, -onis (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță

Cum se pronunță: repugnanță

REPUGNANȚĂ, substantiv feminin: (livr.) Sentiment sau sen-zaţie de neplăcere faţă de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. Sursa: DEX ’09 Sinonime: antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă (Sursă: Sinonime 2002). Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: répugnance; limba latină: repugnantia (DEX ’09).

Vezi cum se pronunță