A CIOBI, ciobesc, verb (obiecte casante) 1. A preface în cioburi; a sparge în bucăţi; 2. A face să piardă o parte din margine; a ştirbi. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din ciob (DEX ’09).
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: a ciobăni
A CIOBĂNI, ciobănesc, verb 1. A practica ocupaţia de cioban; a fi cioban; 2. A face să se ciobănească; 3. (refl.) A deveni cioban. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cioban (DEX ’09).
Cum se pronunță: cintez
CINTEZ, cintezi, substantiv masculin: Bărbătuşul cintezei. Sursa: DEX ’09 Etimologie: din cinteză (DEX ’09).
Cum se pronunță: cinstit
CINSTIT, -Ă, cinstiți, -te, adjectiv 1. Care este corect şi de bună-credinţă; onest; integru; 2. Care manifestă un ataşament constant; care vădeşte statornicie în convingeri şi sentimente; devotat; fidel. Sursa: DEX ’09 Etimologie: v. a cinsti (DEX ’09).
Cum se pronunță: cinsteț
CINSTEȚ, cinsteți, substantiv masculin: (înv.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă şi cleioasă, cu frunze opuse şi cu flori galbene punctate în brun. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba ucraineană: ţystec (DEX ’09).
Cum se pronunță: cinste
CINSTE, substantiv feminin 1. Calitate morală şi sentiment al demnităţii, dreptăţii şi conştiinciozităţii, care servesc drept călăuză în conduita omului; caracter onest; onestitate; probitate; integritate; 2. Sentiment de înalt respect faţă de o persoană; consideraţie; deferenţa; condescendenţă; 3. Statornicie în sentimente şi în obligaţii; fidelitate; 4. Stare a unei persoane virgine; feciorie; virginitate; 5. Semn […]
Cum se pronunță: cinovnic
CINOVNIC, cinovnici, substantiv masculin: (reg., înv.) Persoană angajată într-o funcţie administrativă (având un rang inferior). Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba rusă: ţinovnik (DEX ’09).
Cum se pronunță: cinocefal
CINCOCEFAL, cinocefali, substantiv masculin 1. (la plural) Specie de maimuţe de talie mică, cu bot şi coadă lungă (reprezentanţi: babuinul, mandrilul etc.); 2. Maimuţă din această specie. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cynocéphale; limba latină: cynocephalus (DEX ’09).
Cum se pronunță: cinism
CINISM, cinisme, substantiv neutru 1. Atitudine de ignorare ostentativă a moralei şi a convenienţelor sociale general acceptate; 2. (înv.) Concepţie filozofică, care avea la bază o asemenea atitudine faţă de societate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cynisme; limba latină: cynismus (DEX ’09).
Cum se pronunță: cinic
CINIC, -Ă, cinici, -ce, adjectiv: Care ţine de cinism; propriu cinismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: cynique; limba latină: cynicus (DEX ’09).
