Articles Tagged: cum se pronunta

ACORDEON, acordeoane, substantiv neutru Instrument muzical portabil cu burduf, claviatură şi butoane, ale cărui sunete se produc prin vibrația unor ancii metalice. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și germană: accordéon și akkordeon (DEX ’09).

ACORDAT, -Ă, acordați, -te, adjectiv 1. (Despre unele părţi ale propoziţiei) Pus în acelaşi caz, număr, gen sau persoană ca şi cuvântul de care este legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanţă. 3. Dat, atribuit; îngăduit, asigurat. -V. acorda. Sursa: DEX ’09

ACORDARE, acordări, substantiv feminin Acţiunea de a acorda. Punere a coardelor unui instrument muzical în situația de a reda corect tonalitatea specifică instrumentului. – V. acorda. Sursa: DEX ’09

ACORDANT, -Ă, acordanți, -te, substantiv masculin şi feminin (Rar) Persoană care execută lucrări în acord. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: akkordant (DEX ’09).

ACREDITA, acreditez, verb I. Tranz. 1. A numi un reprezentant diplomatic permanent (ambasador, ministru plenipotenţiar) într-o tară străină. A împuternici o persoană într-o anumită calitate. 2. (Fin.) A crea, a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. 3. (Rar) A face ca ceva să apară, să devină credibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit […]

ACOSTA, acostez, verb I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de tărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum şi a i se adresa (în mod supărător); a agăta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accoster (DEX ’09).

ACORDAJ, acordaje, substantiv neutru Acordare a unui instrument muzical. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accordage (DEX ’09).

ACORD, acorduri, substantiv neutru 1. Întelegere, învoială, conventie etc. între două sau mai multe părti în vederea încheierii, modificării sau desfiinţării unui act juridic. Acord-cadru = întelegere între parteneri sociali, care serveşte ca model înţelegerilor ulterioare mai detaliate. Concordanţă, potrivire (în păreri, atitudini etc.). Aprobare, acceptare. Expr. A fi de acord să… = a se […]

ACOPERITOR, -OARE, acoperitori, -oare, adjectiv, substantiv feminin 1. Adj. Care acoperă; care garantează. 2. S.f. Obiect cu care se acoperă ceva sau cineva. – Acoperi + suf. -tor. Sursa: DEX ’09

ACORDA, (1,2) acord, (3) acordez, verb I. Tranz. 1. A da (cu îngăduinţă, cu grijă, cu atenţie, cu bunăvoinţă); a oferi; a atribui. 2. A stabili acordul gramatical. 3. A regla frecvența unui aparat, a unui sistem fizic etc. astfel încât să fie egală cu frecventa altui aparat, sistem fizic etc. A aduce sunetele unui […]