Articles Tagged: cum se pronunta

ACCIZARE, accizări, substantiv feminin Acţiunea de a acciza. – V. acciza. Sursa: DEX ’09

ACCIZ substantiv neutru v. acciză. Sursa: DEX ’09

ACCIDENȚĂ, accidențe substantiv feminin Lucrare tipografică de tip special care foloseşte în mod variat literele, liniile şi ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba germană: akzidenz (DEX ’09).

ACCIDENTAT, -Ă, accidentați, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) (Persoană) care a fost victima unui accident. 2. (Despre un teren, un drum etc.) Care prezintă neregularități. -V. accidenta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accidenté (DEX ’09).

ACCIDENTARE, accidentări, substantiv feminin Faptul de a (se) accidenta. – V. accidenta. Sursa: DEX ’09

ACCIDENTAL, -Ă, accidentali, -e, adjectiv Întâmplător; incidental. Secundar, neesenţial. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accidentel (DEX ’09).

ACCIDENT, (1, 2, 3, 4, 6) accidente, s.n., (5) accidenți, s.m. 1. S.n. Eveniment fortuit, imprevizibil, care întrerupe mersul normal al lucrurilor (provocând avarii, răniri, mutilări sau chiar moartea). Fapt întâmplător, banal, care aduce nenorocire. 2. S.n. (Fil.) Însuşire trecătoare, neesenţială a unui lucru. 3. S.n. (Geogr.) Neregularitate a solului. 4. S.n. (Lingv.; în sintagma) […]

ACCESORIU, -IE, accesorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., s.n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. Adj. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiții de fond şi de procedură comune. Sursa: DEX ’09 Etimologie: […]

ACCESIUNE, accesiuni, substantiv feminin Mod de dobândire a proprietății rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la un alt bun mai important, aparținând altei persoane. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accesion (DEX ’09).

ACCESIBILITATE substantiv feminin Însuşirea de a fi accesibil. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accessibilité și accessibilitas, -atis (DEX ’09).