Articles Tagged: cum se pronunta

ACCEPTARE, acceptări, substantiv feminin Acţiunea de a accepta și rezultatul ei. Consimţământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. Semnătură de aprobare pusă pe o poliţă prin care semnatarul se obligă să plătească la scadenţă suma din polița respectivă; accept. Manifestare a voinţei de a dobândi un anumit drept […]

ACCEPTABIL, -A, acceptabili, -e, adjectiv Care poate fi acceptat; satisfăcător. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: acceptable și acceptabilis (DEX ’09).

ACCEPT substantiv neutru Consimțământ scris pe o poliţă, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliţei, se obligă să achite beneficiarului, la scadenţă, suma de bani din polită. Încuviințare, aprobare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile germană și latină: akzept și acceptus (DEX ’09).

ACCENTUAT, -A, accentuați, -te, adjectiv, adverb 1. Adj. (Despre vocale, silabe, cuvinte) Care poartă accentul, care este scos în relief. 2. Adj. Fig. Intensificat. 3. Adv. (Indică modul de executare a unei bucăţi muzicale) Puternic, forzato. – V. accentua. Sursa: DEX ’09

ACCENTUARE, accentuări, substantiv feminin Acţiunea de a (se) accentua.  – V. accentua. Sursa: DEX ’09

ACCENT, accente, substantiv neutru 1. Pronunţare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunţare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuţit. Accent circumflex. Accent grav. Expr. A pune accentul (pe […]

ACCELEROMETRU, accelerometre, substantiv neutru 1. Aparat cu care se măsoară acceleraţiile, îndeosebi la vehiculele aeriene. 2. Transductor electromecanic de măsurat structurile vibrante. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accéléromètre (DEX ’09).

ACCELEROGRAF, accelerografe, substantiv neutru Accelerometru care înregistrează accelerațiile. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: accélérographe (DEX ’09).

ACCELERAȚIE, accelerații, substantiv feminin Crestere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: accélération și acceleratio, -onis (DEX ’09).

ACCELERATOR, -OARE, acceleratori, -oare, adjectiv, substantiv neutru, substantiv masculin 1. Adj. Care accelerează. 2. S.n. Mecanism care permite accelerarea turaţiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. Instalatie pentru accelerarea microparticulelor. 3. S.m., adj. (Substanţă) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. Sursa: DEX ’09 […]