Articles Tagged: cum se pronunta

AC, ace, substantiv n. 1. Mică ustensilă de oțel, subțire, ascuțită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir, care serveşte la cusut. Expr. A avea (sau agăsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva. A călca (sau a umbla) ca […]

ABUZIV, -A, abuzivi, -e, adjectiv 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acţiunile omului) Arbitrar, ilegal (despre oameni) care comite un abuz (1), care abuzează de puterea sa. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abusif și abusivus (DEX ’09).

ABUZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Încălcare a legalităţii; (concr.) faptă ilegală. Abuz de putere = delict săvârşit de cineva prin depăşirea atribuţiilor sale. Abuz de încredere = înşelăciune care constă în însuşirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredintat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în […]

ABUROS, -OASĂ, aburoşi, -oase, adj. (Rar) Acoperit cu aburi (1); din care ies aburi; ca aburii. – Abur + suf. -os. Sursa: DEX ’09

ABURIT, -A, aburiți, -te, adj. Acoperit cu aburi (1); care scoate aburi, din care ies aburi. Fig. Aprins la faţă; îmbujorat; înroşit; înfierbântat (de supărare). – V. aburi. Sursa: DEX ’09

ABUZA, abuzez, verb I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalităţi, nedreptăți, profitând de o situație, de un titlu sau de putere. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abuser (DEX ’09).

ABURI, aburesc, verb IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). Intranz. (Rar; despre vânt) […]

ABURIRE, aburiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) aburi şi rezultatul ei. Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acţiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însuşiri, a uşurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi. Sursa: DEX ’09

ABUREALĂ, abureli, substantiv feminin 1. Aburi condensaţi în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală. Sursa: DEX ’09

ABURCA, aburc, verb I. Tranz. şi refl. (Pop.) A (se) urca, a (se) sui căţărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. Sursa: DEX ’09