ABSURD, -Ă, absurzi, -de, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care contrazice gândirea logică, care nesocoteşte legile naturii şi ale societății, contrar bunului-simt: ilogic. Loc. adv. Prin absurd = admiţând un raţionament fals, o situație aproape imposibilă. Reducere la absurd = metodă de demonstrare a unui adevăr, arătând că punctul de vedere contrar este fals. 2. […]
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: abstrus
ABSTRUS, -Ă, abstruşi, -se, adjectiv (Livr.) Neclar, confuz, încurcat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstrus (DEX ’09).
Cum se pronunță: abstragere
ABSTRAGERE, abstrageri, s.f. (Rar) Acțiunea de a abstrage şi rezultatul ei. – V. abstrage. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abstracțiune
ABSTRACȚIUNE substantiv feminin v. abstracție Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abstracționist
ABSTRACȚIONIST, -A, abstracționişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparține abstracţionismului, referitor la abstracţionism. 2. S.m. şi f. Adept al abstracţionismului. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstractionniste (DEX ’09).
Cum se pronunță: abstracție
ABSTRACȚIE, abstracții, substantiv feminin Abstractizare; (concr.) lucru abstract. Expr. A face abstracţie de… = a nu lua în considerare; a ignora. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abstraction și abstractio, -onis (DEX ’09).
Cum se pronunță: abstractizare
ABSTRACTIZARE, abstractizări, substantiv feminin – Operaţie a gândirii prin care se separă ceea ce nu este separat sau separabil în realitate, de considerare a unui lucru independent de legăturile lui, a unei substanţe independent de atributele ei sau invers; abstracție. Trecere de la concret la abstract. – V. abstractiza. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: abstractizant
ABSTRACTIZANT, -Ă, abstractizanți, -te, adjectiv Care abstractizează. – Abstractiza + suf. -ant. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: absolvire
ABSOLVIRE, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi şi rezultatul ei, absolvenţă. – V. absolvi. Sursa: DEX ’09
Cum se pronunță: a abunda
ABUNDA, pers. 3 abundă, verb I. Intranz. 1. A fi, a se găsi din belsug, în mare cantitate; a prisosi. 2. A avea, a conține; a folosi din belşug. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abonder și abundare (DEX ’09).
