Articles Tagged: cum se pronunta

ABSOLVI, absolv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învățământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absolvieren și absolvere (DEX ’09).

ABSOLVENTĂ, absolvente, substantiv feminin Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învăţământ; absolvire. Sursa: DEX ’09

ABSOLVENT, -Ă, absolventi, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile germană și latină: absolvent și absolvens, -ntis. (DEX ’09).

ABSOLUTIUNE, absoluţiuni, substantiv feminin 1. lertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârşirea ei a fost justificată. 2. lertare a păcatelor, dată de obicei de papă Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: absolution și absolutio (DEX ’09).

ABSOLUTORIU, -IE, absolutorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. (Jur.) Care absolvă, care iartă o vină, un delict, o greşeală. 2. S.n. (Înv.) Certificat de absolvire a unei şcoli superioare. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile germană și latină: absolutorium și absolutorius (DEX ’09).

ABSOLUTIZARE, absolutizări, s.f. Acţiunea de a absolutiza şi rezultatul ei. -V. absolutiza. Sursa: DEX ’09

ABSOLUTIST, -A, absolutişti, -ste, adj. Care aparţine absolutismului, privitor la absolutism, bazat pe absolutism. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absolutiste (DEX ’09).

ABSOLUTISM substantiv neutru Regim politic propriu monarhiei absolute; putere absolută a unui monarh. Absolutism luminat= regim politic apărut în sec. XVIII şi caracterizat prin receptivitatea suveranilor la progres. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: absolutisme (DEX ’09).