Articles Tagged: cum se pronunta

ABȚINE, abţin, verb III. Refl. A se stăpâni, a se reţine, a se înfrâna (de la…). A nu se pronunța, a nu-şi exprima părerea sau votul; a se ţine departe de o activitate. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: (s’)abstenir (DEX ’09).

ABȚIGUI, abțiguiesc, verb IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (uşoară). Fig. A face (cuiva) un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine scopului urmărit; p. ext. a falsifica. Sursa: DEX ’09

ABSTRAGE, abstrag, verb III. Tranz. A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstraire (DEX ’09).

ABSTRACTIZA, abstractizez, verb I. Tranz. şi intranz. A efectua o abstractizare. – Abstract + suf. -iza. Sursa: DEX ’09

ABSTRACT, -A, abstracți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care este gândit în mod separat de înfătişarea materială, de exemplele particulare, de ansamblul concret (senzorial) din care face parte; care este detaşat de obiecte, de fenomene sau de relațiile în care există în realitate. Loc. adv. În abstract = pe bază de deducţii logice, teoretice, […]

ABSTINENȚĂ, abstinențe, substantiv feminin 1. Faptul de a-şi impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc.; abstentiune. 2. (Ec. pol.; în sintagma) Teoria abstinenței = teorie prin care capitalul şi acumularea lui rezultă din abţinerea proprietarilor de la consumul personal exagerat. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: […]

ABSTINENT, -Ă, abstinenţi, -te, substantiv masculin şi feminin Persoană care îşi impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesităţi fiziologice etc. Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limbile franceză și latină: abstinent și abstinens, -ntis. (DEX ’09).

ABSTENȚIUNE, abstențiuni, s.f. (Rar) Abstinență. [Pr.: -ti-u-] Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstention (DEX ’09).

ABSTENȚIONIST, -A, abstenţionişti, -ste, adjectiv, substantiv masculin şi feminin 1. Adj. Care aparţine abstenționismului, privitor la abstenţionism. 2. S.m. şi f. Adept al abstenţionismului. [Pr.: -ti-o-] Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstentionniste (DEX ’09).

ABSTENȚIONISM substantiv neutru Abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot; doctrină care susţine această atitudine. [Pr.: -ti-o-) Sursa: DEX ’09 Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză: abstentionnisme (DEX ’09).