SCORUȘĂ,~e, substantiv feminin, Fruct al scorușului. Din bulg. skoruša. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară skoruša. (DEX ’09)
Articles Tagged: cum se pronunta
Cum se pronunță: scoruș
SCORUȘ, ~i, substantiv masculin, Arbore înalt cu frunze lunguiețe, zimțate, cu flori albe și cu fructe mari, comestibile, cu lemnul dur, întrebuințat în industria mobilelor. Din bulg. skoruša. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară skoruša. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scorțos
SCORȚOS, ~oasă (~oși, ~oase), adj., 1) Care are aspect de scoarță; asemănător cu scoarța. Pânză ~oasă. Piele ~oasă. 2) Care are scoarță groasă. Arbore ~.Din lb. latină scortea + suf. ~os. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scortea. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scorțișor
SCORȚIȘOR, ~i, substantiv masculine, Specie de arbori exotici, cu scoarță aromatică, care este folosită drept condiment. Din scorțișoară (lb. latină scortea + suf. ~ișoară). Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scortea. (DEX ’09
Cum se pronunță: scorțișoară
SCORȚIȘOARĂ, ~e , substantiv feminin, (diminutiv de la scoarță) Scoarța măcinată a unor copaci exotici, care are o aromă plăcută, și este folosită în alimentație (drept condiment) și în medicină. [G.-D. scorțișoarei]. Din lb. latină scortea + suf. ~ișoară. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scortea. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scorțărel
SCORȚĂREL, ~i, substantiv masculin, (diminutiv de la scorțar) Pasăre migratoare, de talie mică, de culoare cenușie, cu pete albe, cu cioc lung, ascuțit și încovoiat, care își face cuibul în scorburi și se hrănește cu insecte și larve de sub scoarța copacilor. Din lb lat. scortea + suf. ~el. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină […]
Cum se pronunță: scorțar
SCORȚAR, scorțari, substantiv masculine, Pasăre migratoare, insectivoră, de talie mică, cu ciocul în formă de sabie, cu gâtul alb și cu pântecele galben; țiclete.Din lb. latină scortea + suf. ~ar. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scortea. (DEX ’09)
Cum se pronunță: scorpion
SCORPION, scoprioni, substantiv masculine, 1) Animal nevertebrat exotic, asemănător cu păianjenul, având un abdomen mobil, pe a cărui parte inferioară se află glande veninoase. 2) la sing. mai ales art. Constelație din emisfera australă. Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. 3) fig. Persoană perfidă și răutăcioasă. [Sil. -pi-on]. Din fr. scorpion. Etimologie: […]
Cum se pronunță: scorie
SCORIE, scorii, substantiv feminin, 1) Strat negru de oxid format la suprafața unei piese de oțel în timpul încălzirii la temperaturi înalte. 2) geol. Produs vulcanic spongios cu aspect de zgură. Din fr. scorie. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scorie. (DEX ’09).
Cum se pronunță: scorer I
SCORER I, scoreri, substantiv masculin, 1) Sportiv care marchează cele mai multe goluri pe durata unei competiții; golgheter. 2) Persoană care ține evidența (și afișează ) scorul într-o competiție sportivă. [Monosilabic] Din engl. scorer. Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză scorer. (DEX ’09).
