Articles Tagged: cum se pronunta

A SE SCORNI, pers. 3 se ~ește, vb intranz. rar (despre fenomene ale naturii) A începe brusc și cu violență; a se stârni; a se dezlănțui; a se declanșa. Viscolul s-a ~it către seară. Din bulg. skorna. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară skorna. (DEX ’09).

A SE SCORBOROȘI, pers. 3 se ~ește, vb. intranz. (despre copaci) A se face scorburos; a deveni boșturos. Din scorbură (orig necun.) + os. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09).

A SCOTOCI ~esc, vb. intranz. A răscoli peste tot, căutând cu râvnă; a cotrobăi; a scormoni; a scociorî. Din lat. excotere + suf. ~oci Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excotere. (DEX ’09)

A SCOROJI, ~esc tranz. A face să se scorojească. S + a coroji. Etimologie: Cuvânt provenit din a coroji. (DEX ’09).

A SCORNI, scornesc tranz. 1) (vorbe, zvonuri, minciuni) A plăsmui, punând în circulație cu rea-voință. 2) înv. A descoperi prin muncă creatoare; a născoci; a inventa; a izvodi. Din bulg. skorna. Etimologie: Cuvânt provenit din limba bulgară skorn. (DEX ’09).

A SCORMONI, scormonesc 1. vb. tranz. 1) (pământ, paie, gunoi etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scurma. 2) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a răscoli. 3) A scobi pătrunzând în adânc; a scociorî. ~ o rană. 4) (focul, jăraticul) A amesteca cu ceva, făcând […]

A SCOPI, scopesc, vb. tranz. pop. (animale) A lipsi de glande sexuale făcând incapabil de a procrea; a castra; a jugăni. Din sl. skopiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skopiti. (DEX ’09).

SCRIB, ~i, substantiv masculin, 1) înv. Funcționar de cancelarie, care redacta și copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) fără valoare. Din fr. scribe, lat. scriba. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză scribe. (DEX ’09)

SCREPER, ~e , substantiv neutru, Mașină rutieră pentru săpat, transportat și nivelat pământul. Din engl. scraper, rus. skreper Etimologie: Cuvânt provenit din limba engleză scraper. (DEX ’09)  

SCRÂȘNITOR, ~oare (~ori, ~oare) Care scrâșnește; care produce scrâșnete. Din sl. skružitati + suf. ~tor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skružitati. (DEX ’09)