Cum se pronunță: secție

SECȚIE ~i substantiv feminin 1) Subdiviziune administrativ-organizatorică sau de producție în cadrul unei instituții sau întreprinderi. ~ mecanică. 2) Raion într-un magazin. ~a de încălțăminte. [G.-D. secției; Sil. -ți-e]. Din fr. section, lat. sectio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză section. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectorist

SECTORIST ~ști substantiv masculin, Ofițer sau subofițer de poliție având în sarcină menținerea ordinii publice și evidența populației dintr-un sector, dintr-un cartier. Din fr. secteur + suf. ~ist. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secteur. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sector II

SECTOR II ~oare substantiv neutru, 1) Subdiviziune administrativ-teritorială într-un oraș. 2) Domeniu de activitate; compartiment. ~ economic. 3) Zonă de acțiune a unei unități militare. Din fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secteur. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sector I

SECTOR I ~oare substantiv neutru, mat. Porțiune dintr-un plan limitat de două raze și de arcul dintre ele. ~ de cerc. Din fr. secteur, lat. sector, germ. Sektor. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză secteur. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectă

SECTĂ ~e, substantiv feminin, 1) Comunitate religioasă care s-a separat de biserica oficială. 2) fig. Grup de persoane izolate, care susțin o doctrină filozofică, politică etc. Din lat. secta, fr. secte. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secta. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectarism

SECTARISM substantiv neutru 1) Atitudine a celui care este sectar. 2) fig. Predominare a intereselor de grup față de cele comune; îngustime de vederi. Din fr. sectarisme Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectarisme. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectar I

SECTAR I substantiv masculin și substantiv feminin Adept înflăcărat și intolerant al unei doctrine (religioase, filozofice sau politice). Din fr. sectaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectaire. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectar II

SECTAR II ~ă (~i, ~e) 1), adj. Care ține de sectă; cu caracter de sectă. 2) Care nu tolerează pe cei cu alte vederi, convingeri. Spirit ~. Din fr. sectaire. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sectaire. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →

Cum se pronunță: sectant I

SECTANT I ~tă (~ți, ~te) 1), adj. Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. Din lat. secans, ~ntis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secans. (DEX ’09)

Vezi cum se pronunță →