Articles Tagged: cum se pronunta

SECREȚIE ~i substantiv feminin, 1) Eliminare a unor substanțe care constituie produsul activității glandelor din organism. 2) Substanță produsă de către aceste glande. Glandă cu ~ internă glandă care își elimină secreția în sânge. Glandă cu ~ externă glandă care își elimină secreția în mediul exterior. [G.-D. secreției; Sil. se-cre-ți-e]. Din lat. secretio, ~onis, fr. […]

SECRETOR ~oare (~ori, ~oare), adj. fiziol. Care secretează. Organ ~. Din fr. sécréteur Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sécréteur. (DEX ’09)

SECRETINĂ, substantiv feminin, Substanță de natură hormonală care stimulează secreția pancreatică. Din fr. sécrétine. Etimologie: Cuvânt provenit din limba franceză sécrétine. (DEX ’09)

SECRETARIAT ~e substantiv neutru, 1) Organ care îndeplinește funcții de organizare și conducere curentă. ~ul O.N.U. 2) Serviciu, într-o întreprindere sau într-o organizație, care se ocupă cu lucrul de cancelarie. 3) Grup de persoane, de obicei alese, însărcinate să elaboreze hotărârea unei ședințe sau să scrie procesul-verbal. ~ul conferinței. [Sil. se-cre-ta-ri-at]. Din fr. secretariat. Etimologie: […]

SECRETAR ~ă ( ~i, ~e) substntiv masculin și substantiv feminin, 1) Slujbaș însărcinat cu lucrări de secretariat. ~ particular. 2) Persoană care scrie procesul- verbal al unei adunări. 3) Funcționar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii de stat, ale unui minister ori ale conducerii altui organ administrativ sau politic. […]

SECRET II ~tă (~ți, ~te), adj., 1) Care este ținut ascuns; cunoscut unui număr redus de persoane. 2) Care este plasat în așa fel încât nu se vede; ascuns vederii; mascat; camuflat. 3) (despre persoane) Care își ascunde natura sau conduita sa adevărată; care nu face confidențe. 4) (despre sentimente, gânduri, stări sufletești) Care este […]

SECOL ~e substantiv neutru, 1) Perioadă de timp egală cu o sută de ani; veac. 2) fig. Perioadă foarte lungă de timp; veșnicie. 3) Perioadă de timp considerată ca fiind o unitate istorică cu anumite caracteristici specifice. Din lat. saecculum, it. secolo. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină saecculum. (DEX ’09)

SECHESTRU ~e, substantiv neutru, jur. Măsură oficială destinată să prevină înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale materiale până la achitarea unei datorii. [Sil. -ches-tru]. Din lat. sequestrum, sequestrer, fr. séquestre. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sequestrum. (DEX ’09)

SECERAT, substantiv neutru, 1) v. A SECERA. 2) Timpul când se seceră; seceriș. Din lat. sicilare. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină sicilare. (DEX ’09)

SECĂRICĂ I, ~ele, substantiv feminin, (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. Din lat. secale + suf. ~ică. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină secale. (DEX ’09)