Articles Tagged: cum se pronunta

SCRÂȘNET, ~e, substantiv neutru, 1) Sunet caracteristic, produs prin frecarea dinților. 2) Zgomot scârțâitor. Din sl. skružitati + suf. ~et Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skružitati. (DEX ’09)

SCRÂNTITURĂ, ~i, substantiv feminin, 1) Traumatism constând în scoaterea unui os din încheietură; luxație. 2) Loc scrântit. Din lb. sl. sukrononti + suf. ~tură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sukrononti. (DEX ’09)

SCRÂNCIOB, ~uri, substantiv neutru, Instalație distractivă alcătuită din unul sau mai multe leagăne, care balansează înainte și înapoi sau se rotesc în jurul unei axe fixe. Din sl. sukrontiti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sukrontiti. (DEX ’09)

SCRĂDIȘ, ~uri, substantiv neutru, 1) Depunere de nisip sau de pietriș mărunt, amestecat cu scoici, melci, etc., formând fundul unui râu, al unui fluviu, al unei bălți. 2) Loc acoperit cu astfel de depuneri. /Orig. nec. Etimologie: Cuvânt de origine necunoscută. (DEX ’09)

SCOVARDĂ, scoverzi, substantiv feminin, 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii]. Din sl. skovrada. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă skovrada. (DEX ’09)

A SE SCREME, mă screm, vb intranz. 1) A-și contracta mușchii pentru evacuarea conținutului din intestine. 2) fig. fam. A se strădui pentru a realiza ceva, depunând mari eforturi. Din lat. exprimere. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină exprimere. (DEX ’09)

A SE SCRÂNTI,  mă ~esc, vb. intranz., A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. Din sl. sukrononti Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sukrononti. (DEX ’09)

A SCRÂȘNI,~esc, vb intranz. 1) A-și contracta cu putere fălcile, frecând dinții de jos cu cei de sus și producând un scârțâit specific (ca manifestare a furiei sau durerii). 2) fig. A articula sunetele printre dinți (de mânie sau de ură). 3) A produce un zgomot scârțâitor (ca rezultat al frecării sub presiune). Zăpada ~ește […]

A SCRÂNTI, ~esc, vb. tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. Din sl. sukrononti. Etimologie: Cuvânt provenit din limba slavă sukrononti. (DEX ’09)

SECȚIUNE ~i substantiv feminin, 1) Tăietură făcută într-un corp și locul unde s-a făcut această tăietură. 2) Porțiune căpătată în urma împărțirii unui spațiu. 3) Suprafață formată prin întretăierea unui corp cu un plan. ~ longitudinală. ~ transversală. ~ plană. [G.-D. secțiunii; Sil. -ți-u-]. Din fr. section, lat. sectio, ~onis. Etimologie: Cuvânt provenit din limba […]