Articles Tagged: cum se pronunta

SCURT II ~tă (~ți, ~te), adj. (în opoziție cu lung) 1) (despre obiecte, distanțe, părți ale corpului etc.) Care are o lungime mică sau mai mică decât cea obișnuită. Rochie ~tă. Picior ~. ◊ A lua (pe cineva) din ~ a manifesta asprime (față de cineva). A ține (pe cineva) din ~ a supune (pe […]

SCURT I, adv. 1) Lăsând o lungime mică. A reteza ~. 2) În puține cuvinte; concis. A vorbi ~. ◊ Pe ~ (sau în ~) concis. ~ și cuprinzător concis și cu un conținut bogat. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCURTĂ II, ~e, substantiv feminin, pop. Inflamație a ganglionilor limfatici de la subsuori sau de la stinghii; udmă. A face ~. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCURTĂ I, ~e, substantiv feminin, Palton scurt, căptușit cu blană, cu lână sau cu vată. ~ de piele. Din lat. excurtus. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCURTĂTURĂ, ~i, substantiv feminin, 1) Bucată scurtă de lemn; retevei. 2) Cărare, drum ce duce de-a dreptul; calea cea mai scurtă. A luat-o pe ~. Din lat. excurtus+ suf. ~ătură. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCURTCIRCUIT, ~e, substantiv neutru, 1) Legătură electrică de rezistență foarte mică stabilită între două puncte ale unui circuit. 2) Întrerupere a curentului electric ca urmare a stabilirii unei astfel de legături. [Sil. scurt-cir-cu-it]. Din lat. excurtus+ circuit. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCURTEICĂ~ci, substantiv feminin, Haină țărănească scurtă (cațaveică. [Sil. -tei-]. Din lat. excurtus + suf. ~eică Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCURTMETRAJ ~e n. Film de scurt metraj (care nu depășește 1000 m). [Sil. scurt-me-traj]. Din lat. excurtus + metraj Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină excurtus. (DEX ’09)

SCUT ~uri, substantiv neutru, 1) (în antichitate și în evul mediu) Armă defensivă de lemn, de metal sau de piele, cu care luptătorii își apărau corpul de lovituri; pavăză.  A se întoarce din luptă cu ~ a ieși din luptă biruitor. 2) Blazon de forma acestei arme. 3) fig. Persoană sau lucru care protejează; pavăză. […]

SCUTEALĂ ~eli, substantiv feminin, v. A SCUTI. Cu ~ cu mare economie. Din lat. scutum+ suf. ~eală. Etimologie: Cuvânt provenit din limba latină scutum. (DEX ’09)